6.1. Simulări de criză

Instituțiile trebuie să introducă factori de mediu în cadrul lor de simulare de criză, elaborat în conformitate cu Ghidul ABE privind simulările de criză ale instituțiilor.

În conformitate cu articolul 177 alineatele (2) și (2a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating trebuie să efectueze cu regularitate simulări de criză pentru riscul de credit care iau în considerare efectele unor scenarii de recesiune gravă, dar plauzibilă și care includ „factori de risc ESG, în special factorii de risc fizic și de risc de tranziție care decurg din schimbările climatice”. Metodologia pentru efectuarea simulărilor de criză în conformitate cu acest articol trebuie să fie, în măsura în care este adecvat, în concordanță cu metodele prevăzute în secțiunea 4.7.1 din Ghidul ABE privind simulările de criză ale instituțiilor și în prezenta secțiune.

În scopul exercițiului lor de simulare de criză, instituțiile trebuie să utilizeze un scenariu de referință, precum și un set de scenarii negative care sunt definite ca scenarii grave (adică riscul privind evenimente extreme), dar plauzibile (adică probabile în mod rezonabil).

Atunci când își definesc scenariul de referință, instituțiile trebuie să presupună că tendințele și condițiile actuale vor continua, inclusiv tendințele preconizate ale riscurilor de mediu, fără să presupună șocuri extreme sau schimbări de politică. Scenariul de referință trebuie să ia în considerare, dacă este probabil ca acestea să aibă un impact semnificativ, politicile adoptate sau care urmează să fie adoptate în perioada avută în vedere.

Pentru setul de scenarii negative, instituțiile trebuie să considere șocurile de mediu ca șocuri, printre altele. Atunci când se combină șocuri cu origini diferite, instituțiile trebuie să examineze mai în profunzime consecințele acestor riscuri compuse care ar putea să amplifice efectele dincolo de o simplă agregare a efectelor scenariilor climatice, de mediu și macroeconomice analizate separat.

Atunci când introduc variabile de mediu în cadrul lor existent de simulare de criză, instituțiile trebuie să efectueze o analiză amănunțită a decalajelor pentru modelelor lor de simulare de criză, cu scopul de a identifica domeniile în care capacitățile ac tuale de modelare trebuie îmbunătățite pentru a ține seama în mod corespunzător de riscurile de mediu. Având în vedere că riscurile de mediu nu sunt reflectate în principal de variabilele economice, instituțiile trebuie să ia în considerare o revizuire aprofundată a abordărilor lor, și nu adaptări ad- hoc multiple.

Pentru a facilita buna integrare a variabilelor de mediu, instituțiile pot fi nevoite să testeze separat noile abordări sau module de riscuri de mediu, înainte de a le integra pe deplin. În faza de testare, instituțiile trebuie să fie prudente atunci când utilizează rezultatele simulărilor de criză pentru a adopta decizii.

Instituțiile trebuie să se asigure că elemente precum sectorul industrial, țara sau localizarea geografică sunt luate în considerare în mod corespunzător în modelele lor de simulare de criză. În timp ce elaborează modele noi sau extind granularitatea modelelor existente, instituțiile trebuie să introducă variabile sensibile la riscurile de mediu în legătură cu identificarea canalelor de transmitere prevăzute în secțiunea 5.1.

Dacă este posibil și ținând seama de evaluarea semnificației lor, instituțiile trebuie să aplice șocuri de mediu legate de scenarii negative în mod direct la nivelul de expunere. Pentru riscurile a căror semnificație rezultă în principal dintr -un efect de concentrare, instituțiile trebuie să aplice șocurile grupurilor de contrapărți care au un profil similar de expunere la riscurile de mediu.

Instituțiile pot utiliza ipoteza unui bilanț constant, dar sunt încurajate să integreze, pe cât posibil, modificări semnificative ale componenței portofoliilor lor care rezultă din strategia aprobată a instituției, dacă acestea urmează să se producă în perioada de simulare de criză. Ca o completare, instituțiile pot utiliza abordarea unui bilanț dinamic complet, în funcție de practicile și nevoile lor.

Instituțiile trebuie să integreze treptat factori de mediu în modelele lor de simulare de criză, începând cu modelele de risc de credit și urmărind să reflecte treptat impactul schimbărilor în domeniul mediului asupra altor categorii de risc tradiționale, inclusiv asupra riscului de piață, operațional și de lichiditate, în toate portofoliile, sectoarele și zonele geografice relevante.

Prin derogare de la punctul 15 din Ghidul ABE privind simulările de criză ale instituțiilor, instituțiile nu au obligația de a integra riscurile de mediu în simulările lor de criză în sens invers. Pot face acest lucru în mod voluntar, în cazul în care consideră util.