4.1. Considerații generale

Acest titlu prezintă criteriile pentru evaluarea modelului de afaceri și a strategiei instituției. Scopul acestei evaluări efectuate de autoritățile competente este de a obține o înțelegere cuprinzătoare – atât din perspectiva actuală, cât și din perspectivă anticipativă – a operațiunilor instituției, de a identifica vulnerabilitățile existente sau potențiale semnificative, care sunt cele mai susceptibile de a avea un impact semnificativ asupra instituției, și de a evalua soliditatea generală a modelului de afaceri și a strategiei sale. În urma acestei evaluări, autoritățile competente trebuie să stabilească:

• a. viabilitatea modelului de afaceri existent al instituției, măsurată prin capacitatea acesteia de a genera venituri acceptabile în următoarele 12 luni;
• b. sustenabilitatea strategiei instituției în funcție de capacitatea acesteia de a genera venituri acceptabile pe o perioadă anticipativă de cel puțin 3 ani, astfel cum reiese din planurile sale strategice și din previziunile financiare.

Autoritățile competente trebuie să utilizeze rezultatul AMA ca suport pentru evaluarea tuturor celorlalte elemente SREP. Autoritățile competente pot evalua anumite aspecte ale AMA, mai ales evaluarea cantitativă a modelului de afaceri, în cadrul evaluării altor elemente SREP (de exemplu, înțelegerea structurii de finanțare poate fi inclusă în evaluarea riscurilor pentru lichiditate).

Autoritățile competente trebuie să țină seama de riscurile de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), acordând prioritate tranziției ecologice și riscurilor fizice, la efectuarea AMA, în vederea evaluării implicațiilor strategice și prudențiale ale acestor riscuri asupra modelului de afaceri al instituției pe termen scurt, mediu și lung.

Totodată, autoritățile competente trebuie să utilizeze analiza modelului de afaceri pentru a evalua implicațiile prudențiale ale riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, legate de modelul de afaceri al instituției. În acest sens, autoritățile competente trebuie să utilizeze informațiile primite de la autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului pentru a-și completa constatările din supravegherea continuă și pentru a evalua dacă acestea dau naștere unor preocupări prudențiale legate de riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. În cazul în care evaluarea indică faptul că modelul de afaceri al instituției generează preocupări prudențiale legate de riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, autoritățile competente trebuie să comunice rezultatul evaluării prudențiale a modelului de afaceri autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului¹⁶ .

¹⁶ În conformitate cu Ghidul ABE privind cooperarea și schimbul de informații între autoritățile de supraveghere prudențială, autoritățile de supraveghere a prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului și unitățile de informații financiare în temeiul Directivei 2013/36/UE (EBA/GL/2021/15).

Pentru a realiza o AMA, autoritățile competente trebuie să utilizeze cel puțin următoarele surse de informare cantitativă și calitativă:

• a. planul (planurile) strategic(e) al(e) instituției cu previziuni pentru anul curent și pentru viitor, precum și ipotezele economice subiacente;
• b. raportarea financiară (de exemplu, contul de profit sau pierdere, publicarea de date din bilanțul contabil);
• c. raportarea în scopuri de reglementare [raportare comună (COREP), raportare financiară (FINREP) și registrul de credite, dacă există];
• d. raportarea internă (informații privind conducerea, inclusiv – dacă este cazul – contribuția la profitabilitate pe linii de activitate, planificarea capitalului, raportarea lichidităților, reziliența operațională, rapoartele interne privind riscurile);
• e. planurile de redresare;
• f. planurile de rezoluție, inclusiv activitatea și rezultatele evaluării posibilităților de soluționare furnizate de autoritatea de rezoluție în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2014/59/UE;
• g. planul instituției de abordare a riscurilor ESG, care urmează să fie elaborat în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE;
• h. rapoarte ale terților (de exemplu, rapoarte de audit, rapoarte ale analiștilor de capitaluri proprii/credit);
• i. alte studii/sondaje macroprudențiale sau privind stabilitatea financiară relevante [de exemplu, realizate de Fondul Monetar Internațional (FMI), autorități și instituții macroprudențiale, instituții europene].