6.1. Considerații generale

Autoritățile competente trebuie să evalueze și să atribuie un scor pentru riscurile pentru capital identificate ca fiind semnificative pentru instituție.

Scopul prezentului titlu este de a asigura metodologii comune care să fie luate în considerare în vederea evaluării riscurilor individuale și a procedurilor de administrare și control al riscurilor. Acesta nu este prevăzut a fi exhaustiv și lasă o marjă de manevră autorităților competente pentru a ține cont și de alte criterii suplimentare care pot fi considerate relevante pe baza experienței acestora și a caracteristicilor instituției.

Prezentul titlu oferă autorităților competente orientări pentru evaluarea și atribuirea unui scor pentru următoarele riscuri pentru capital:

• a. riscul de credit și riscul de credit al contrapărții;
• b. riscul de piață;
• c. riscul operațional;
• d. riscul de rată a dobânzii asociat activităților din afara portofoliului de tranzacționare (IRRBB).

Titlul identifică și un set de subcategorii în cadrul fiecărei categorii de risc, care trebuie să fie luată în considerare atunci când se evaluează riscurile pentru capital. În funcție de importanța oricăreia dintre aceste subcategorii pentru o anumită instituție, acestea pot fi evaluate și prevăzute cu un scor individual. Anexele I-IV prezintă liste neexhaustive de subcategorii pentru riscul de credit, riscul de piață, riscul operațional și IRRBB pe care autoritățile competente trebuie să le ia în considerare, atunci când este cazul.

Decizia privind importanța depinde de raționamentul de supraveghere. Cu toate acestea, în ceea ce privește riscul generat de acordarea de împrumuturi în valută, în contextul Recomandării CERS privind acordarea de împrumuturi în monedă străină²⁷ , importanța trebuie stabilită ținând cont de următorul prag: împrumuturile denominate în valută acordate debitorilor neacoperiți față de riscuri constituie cel puțin 10 % din portofoliul total de credite al unei instituții (credite totale acordate corporațiilor nefinanciare și gospodăriilor), atunci când portofoliul total de credite constituie cel puțin 25 % din activele totale ale instituției.

²⁷ Recomandarea Comitetului European pentru Risc Sistemic din 21 septembrie 2011 privind acordarea de împrumuturi în monedă străină (ESRB/2011/1) (JO C 342, 22.11.2011, p. 1).

Autoritățile competente trebuie să evalueze și alte riscuri care sunt identificate ca fiind semnificative pentru o anumită instituție, însă care nu sunt menționate mai sus (de exemplu, riscul de pensie, riscul strategic și comercial, riscul aferent intervenției, concentrarea intra-risc și inter-riscuri). Următoarele elemente pot fi de folos în procesul de identificare:

• a. factori TREA;
• b. riscuri identificate în cadrul procesului ICAAP al instituției;
• c. riscuri care apar în legătură cu modelul de afaceri al instituției (inclusiv cele identificate de alte instituții care utilizează un model de afaceri similar);
• d. informații provenite în urma monitorizării indicatorilor-cheie;
• e. constatări și observații din rapoarte de audit interne și externe;
• f. recomandări și ghiduri publicate de ABE, precum și avertismente și recomandări emise de autorități macroprudențiale sau CERS.

Elementele de mai sus trebuie să fie luate în calcul de către autoritățile competente și atunci când acestea planifică intensitatea activității lor de supraveghere în legătură cu evaluarea unui risc specific.

În ceea ce privește riscul de credit, riscul de piață și riscul operațional, autoritățile competente trebuie să evalueze, printre altele, conformitatea instituției cu actele juridice publicate separat pe site-ul ABE, astfel cum se menționează la punctul 12. Cu toate acestea, prezentul ghid extinde sfera de aplicare a evaluării dincolo de aceste cerințe minime, permițând autorităților competente să își formeze o opinie cuprinzătoare despre riscurile pentru capital.

La evaluarea riscurilor pentru capital, autoritățile competente trebuie să aibă în vedere și impactul potențial al riscului de costuri de finanțare cu respectarea metodologiilor cuprinse la Titlul 8 și pot decide cu privire la necesitatea măsurilor de diminuare a acestui risc.

Cu ocazia implementării metodologiilor menționate la prezentul titlu, autoritățile competente trebuie să identifice indicatorii cantitativi relevanți și alți indicatori, care de asemenea se pot utiliza pentru a monitoriza indicatorii-cheie, astfel cum se menționează la Titlul 3 și trebuie, de asemenea, să ia în considerare, atunci când este cazul, măsurile interne privind riscurile adoptate de instituții.

În cazul fiecărui risc semnificativ, autoritățile competente trebuie să evalueze și să reflecte în scorul de risc următoarele:

• a. riscul inerent (expuneri la risc);
• b. calitatea și eficacitatea procedurilor de administrare și control al riscurilor.

Acest circuit de evaluare este reprezentat în figura 2 de mai jos.

Figura 2. Circuitul de evaluare a riscurilor pentru capital

Când își efectuează evaluările, autoritățile competente trebuie să utilizeze toate sursele informaționale disponibile, inclusiv raportări în scopuri de reglementare, sisteme metrice și rapoarte interne ale instituției (de exemplu, raportul de audit intern, rapoarte de administrare a riscurilor, informații din cadrul ICAAP), rapoarte de inspecție la fața locului și rapoarte externe (de exemplu, comunicările instituției cu investitorii, agenții de rating). Autoritățile competente trebuie să recurgă la raportarea ad-hoc numai atunci când acest lucru este strict necesar și proporțional pentru îndeplinirea sarcinilor lor de supraveghere și atunci când informațiile nu se suprapun sau nu sunt disponibile din alte surse, în conformitate cu articolul 104 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva privind cerințele de capital (CRD). Când evaluarea este prevăzută a fi specifică instituției, trebuie să se aibă în vedere raportarea la entitățile comparabile pentru a identifica o eventuală expunere la riscuri pentru capital. În acest sens, trebuie să se identifice entități comparabile pentru fiecare risc, acestea putând fi diferite de cele identificate pentru AMA sau alte analize.

La evaluarea riscurilor pentru capital, autoritățile competente trebuie să evalueze de asemenea precizia și prudența calculării cerințelor minime de fonduri proprii pentru a identifica situațiile în care calculele fondurilor proprii minime pot subestima nivelul de risc existent. Această evaluare ar constitui o sursă informativă pentru stabilirea P2R, conform celor prevăzute la secțiunea 7.2.3.

Rezultatul evaluării fiecărui risc semnificativ trebuie să se reflecte într-o sinteză a constatărilor care să ofere o explicație a principalilor factori determinanți de risc și un scor de risc, după cum este indicat în secțiunile următoare.