20. Impact of rating change on market prices

Instituţiile pot alege oricare dintre abordările disponibile pentru a converti variaţiile simulate ale ratingurilor în preţuri ale pieţei, inclusiv prin utilizarea fie a diferenţelor absolute, fie a celor relative dintre marjele medii pe clasă de rating. Metodologia utilizată trebuie aplicată şi documentată în mod unitar. Întotdeauna, datele privind marjele relevante trebuie să fie diferenţiate în măsura în care este posibil în funcţie de diversele categorii de poziţii. Trebuie să se demonstreze că abordarea realizează distincţie suficientă între poziţiile cu diferite caracteristici de preţ, în mod satisfăcător pentru autorităţile competente. De exemplu, un swap pe risc de credit (CDS) şi obligaţiunea suport trebuie evaluate separat.

În ceea ce priveşte punctul 18 din prezentele orientări, o instituţie poate prezuma în mod corect o schimbare instantanee a ratingului, ceea ce implică faptul că condiţiile pieţei la momentul respectiv determină preţurile după migrare, luând în considerare orice impact idiosincratic al evaluării preconizat în cazul unui eveniment de migrare (a se vedea punctul 20.5 de mai jos), ignorând toate efectele determinate de scurgerea timpului asupra preţului unui instrument cu un rating modificat.

Dacă o simulare, reflectat ă , de exemplu, în procesul de evaluare a valorii activelor, nu a avut ca rezultat o modificare a ratingului, nu trebuie să se ia în considerare o ipoteză de modificare a valorii.

În cazul unei migrări a ratingului, trebuie recalculată variaţia preţurilor pieţei. Trebuie să se solicite o reevaluare totală, cu excepţia cazului în care o instituţie poate dovedi că politica sa de preţuri reflectă în mod suficient chiar şi marile variaţii de preţ care sunt de aşteptat în urma unei modificări a ratingului. Aceasta poate fi efectuată ca un calcul preliminar, în sensul că un vector de preţuri pentru fiecare situaţie a ratingului ar putea reprezenta o variabil ă de intrare în calculul IRC. Impactul unei migrări a ratingului asupra preţurilor pieţei trebuie estimat utilizând fie datele de piaţă observate în prezent (de exemplu, marjele), fie o medie a datelor de piaţă istorice observate pe o perioadă maximă de un an sau orice altă perioadă relevantă, sub rezerva aprobării de către autorităţile competente. Probabilităţile de nerambursare istorice nu trebuie utilizate în scopul actualizării la efectuarea unei reevaluări totale la o modificare de rating, întrucât nu reflectă suficient preţurile curente ale pieţei.

Poziţiile care migrează în starea de nerambursare trebuie evaluate pe baza ratei de recuperare sau a ratei pierderii în caz de nerambursare. Rata de recuperare trebuie aplicată la valoarea noţională a poziţiei, cu excepţia cazului în care estimările sunt derivate în raport cu valorile de piaţă ale poziţiilor. Trebuie să se demonstreze într-un mod satisfăcător pentru autorităţile competente că se operează o distincţie corespunzătoare a estimării pentru diverse categorii de debitori şi instrumente. Calculele trebuie să fie consecvente la nivelul instrumentelor. Orice altă abordare trebuie să fie justificată şi documentată în mod corespunzător, în special dacă sunt utilizate pierderi în caz de nerambursare pe piaţa generică, iar instituţia trebuie să dispună de un proces de formalizare care să descrie criteriile în baza c ă rora trebuie ajustate pierderile în caz de nerambursare pentru poziţiile individuale.

Modelul trebuie să surprindă divergenţele care rezultă din diferenţele legate de definiţia evenimentului de credit, poziţia ierarhică în structura de capital sau expunerea la diverse entităţi în cadrul unui grup. Aceasta ar putea fi aplicată, de exemplu, prin utilizarea ratelor de recuperare stocastice. Obligaţiunile aflate în stare de nerambursare sunt, în principiu, incluse în portofoliul IRC dacă acestea fac parte din portofoliul de tranzacţionare (a se vedea punctul 4.5). În consecinţă, modelul trebuie să surprindă riscul ca indiciile sau valorile reale ale pierderilor în caz de nerambursare, ulterioare nerambursării, să fie diferite de estimările anterioare nerambursării. Pierderile iniţiale în caz de nerambursare sau rata de recuperare aplicată poziţiilor individuale aflate în stare de nerambursare trebuie actualizate cu aceeaşi frecvenţă pentru IRC şi pentru calcularea profitului şi a pierderii, iar pierderile în caz de nerambursare trebuie să corespundă valorilor numerice utilizate pentru calcularea profitului şi a pierderii.