Titlul IV – Cerin ț e pentru institu ț iile ini ț iatoare

Institu ț iile ini țiatoare trebuie să furnizeze autorităț ilor competente toate informa ț iile solicitate referitoare la securitizările în legătură cu care intenționează să demonstreze SRT, astfel încât autoritățile competente să poată efectua evaluarea SRT către părț i ter ț e, astfel cum se specifică la titlurile I-III din prezentul ghid.

Institu ț iile ini ț iatoare trebuie cel pu țin să notifice autoritatea competentă cu privire la orice securitizare pentru care inten ționează să demonstreze SRT care nu este sim ilară ca structură ș i compozi ț ie a portofoliului cu tranzac ț iile anterioare notificate de institu ț ie.

12. Guvernan ț a și politicile referitoare la evaluările SRT

Institu ț iile ini țiatoare trebuie să instituie un proces de guvernanță pentru evaluarea tranzac ț iilor cu privire la care se sus ț ine SRT. Acest proces trebuie să includă detalii ale comitetelor relevante, orice proceduri interne de aprobare ș i dovezi privind implicarea adecvată a părț ilor interesate, precum și o pistă adecvată, care poate fi auditată, de documenta ț ie.

Institu ț iile ini țiatoare trebuie să dispună de sisteme ș i mecanisme de control adecvate în legătură cu SRT prin securitizare, inclusiv pentru monitorizarea curentă a cerinț elor SRT, cel pu ț in trimestrial, pe parcursul întregii perioade de scaden ță a tranzacț iilor relevante.

Institu ț iile ini țiatoare trebuie să instituie politici și metodologii care asigură conformitatea permanentă cu toate cerinț ele SRT în conformitate cu articolele 243 ș i 244 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Institu ț iile ini țiatoare trebuie să instituie politici și metodologii care să asigure că eventuala reducere a cerin ț elor de fonduri proprii ob ț inute de institu ț iile ini ț iatoare prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către părț i ter ț e.

Politicile institu ț iilor ini ț iatoare în materie de SRT trebuie să facă parte din strategiile mai ample ale acestora privind alocarea capitalului. În special, politicile institu ț iilor ini ț iatoare cu privire la transferul riscului de credit ș i SRT către părț i ter țe trebuie să specifice modul în care tranzac ț iile cu privire la care se sus ț ine SRT se încadrează în strategiile generale de gestionare a riscurilor și alocarea internă a capitalului ale instituț iilor ini ț iatoare.

Institu ț iile ini ț iatoare trebuie să realizeze o evaluare a riscurilor implicate cu privire la orice poten țială tranzacț ie cu privire la care se sus ț ine SRT, inclusiv o evaluare a riscului activelor-suport, o evaluare a structurii securitizării înseşi, având în vedere riscul de credit al tran ș elor ș i al ț i factori relevan ți care afectează substanț a transferului riscului de credit.

Atunci când efectuează evaluarea SRT, institu ț iile ini țiatoare trebuie, de asemenea, să analizeze dacă eventuala reducere a cerinț elor de fonduri prop rii este compatibilă cu transferul economic al riscului de credit realizat, de exemplu prin compararea efectelor securitizării asupra capitalului economic al instituț iei ini ț iatoare ș i asupra cerin ț elor de fonduri proprii ale institu ț iei ini ț iatoare.

Institu ț iile ini țiatoare trebuie să analizeze dacă pot face față, dintr - o perspectivă prudentă, primelor care trebuie plătite în cadrul tranzacțiilor respective având în vedere câș tigurile, capitalul ș i situa ția financiară generală a acestora .

14. Alte cerin ț e

Institu ț iile ini țiatoare trebuie să utilizeze metode ș i proceduri adecvate pentru evaluarea ș i demonstrarea SRT.

Institu ț iile ini țiatoare trebuie să evalueze pierderea a ș teptat ă ( expected loss - EL) ș i pierderea nea ș teptat ă ( unexpected loss – UL) ale activelor securitizate pe parcursul întregii perioade de scaden ță a tranzacţiei, atunci când efectuează o evaluare SRT.

Institu ț iile ini țiatoare trebuie să ia în considerare structura tranzacț iei ș i caracteristicile structurale ale securitizării, de exemplu dacă tranzacția este în numerar sau sintetică , orice tehnici de acoperire a riscului sau neconcordan ț e ale scaden țelor, dacă există .

Pentru a identifica ace ș ti factori care pot afecta transferul riscului de credit ș i SRT către părț i ter ț e, institu ț iile ini țiatoare trebuie să evalueze gradul de diminuare a riscului de credit sau de transfer al riscului de credit pentru o tranzac ț ie , luând în considerare, printre alț ii, factori precum următorii, în măsura aplicabilă :

• a. O compara ț ie a cuantumului actualizat al primelor și a altor costuri încă nerecunoscute în fondurile proprii în raport cu pierderile expunerilor protejate, în mai multe scenarii de simulare a condi țiilor de criză ;
• b. Stabilirea pre ț urilor tranzac ț iei în raport cu pre ț urile pie ț ei, inclusiv analiza adecvată a plăț ii primelor;
• c. Calendarul plăț ilor în cadrul tranzac ț iei, inclusiv poten țialele nesincronizări între constituirea de provizioane de către instituț ia ini țiatoare pentru expunerile protejate sau reducerea acestora și plăț ile efectuate de vânzătorul protecț iei;
• d. O examinare a datelor aplicabile clauzelor de răscumpărare pentru a evalua durata probabilă a protecț iei creditului ob ținută în raport cu potenț ialul calendar al pierderilor viitoare aferente expuneril or protejate ;
• e. O evaluare a riscului de credit al contrapărţii, în special o analiză a posibilităț ii ca anumite circumstan țe să conducă la dependența sporită a instituț iei ini ț iatoare de contrapartea care furnizează protec ț ia creditului în acela ș i timp cu diminuarea capacității contrapărț ii respective de a- ș i îndeplini obliga ț iile;
• f. Natura legăturii dintre diferitele entităț i implicate în tranzac ț ie (ini ț iator, intermediar, investitori, vânzătorul protecț iei etc.);
• g. Existența unor forme implicite de îmbunătăț ire a calităţii creditului;
• h. Densitatea tran ș elor mezanin ș i de rang inferior în raport cu profilul riscului de credit al expunerilor -suport; ș i
• i. O evaluare a riscului de credit al activelor-suport: aceasta se poate realiza prin aplicarea testelor de simulare a condiţiilor de criz ă a activelor-suport, o evaluare a profilului de plăți al expunerii la riscul de credit al activelor-suport, evaluarea principalilor factori de risc de credit (respectiv, LGD, PD, EAD etc.).