4.4 Evaluarea de supraveghere a practicilor privind riscul de credit, contabilizarea pierderilor de credit așteptate și adecvarea capitalului

Autoritățile competente trebuie să se asigure de faptul că instituțiile de credit au adoptat și au respectat practicile solide privind riscul de credit descrise în prezentul ghi d. Evaluarea autorităților competente trebuie să includă, printre altele, îndeplinirea următoarelor cerințe:

• a. funcția internă de verificare a riscului de credit din cadrul instituției de credit este robustă și cuprinde toate expunerile din creditare;
• b. calitatea proceselor și sistemelor unei instituții de credit pentru identificarea, clasificarea, monitorizarea și abordarea promptă a schimbărilor produse la nivelul riscului de credit în cazul tuturor expunerilor din creditare este corespunzătoare, iar raționamentul bazat pe experiență în materie de credite al conducerii ține cont de condițiile actuale și de informațiile anticipative, inclusiv de factorii macroeconomici, și că acestea sunt bine documentate;
• c. procesele instituției de credit reflectă apetitul la risc al instituției de credit într -un mod care asigură identificarea promptă și monitorizarea corespunzătoare a expunerilor din creditare la care riscul de credit a crescut, de la momentul inițial sau de la cumpărare, peste apetitul la risc al instituției de credit și faptul că estimările ajustărilor pentru pierderi aferente ECL reflectă corespunzător creșterile riscului de credit al expunerilor pe măsură ce acestea sunt identificate. În cazul în care o instituție de credit inițiază sau cumpără o expunere din creditare al cărei risc de credit la momentul achiziției depășește apetitul la risc al instituției și care, prin urmare, reprezintă o derogare de la politicile și standardele instituției în materie de creditare, autoritățile competente trebuie să evalueze dacă instituția a instituit și respectă procese și mecanisme de control adecvate pentru: identificarea inițială, verificare, aprobarea și documentarea unor astfel de expuneri; raportarea unor astfel de derogări de la politică către conducerea superioară și, în cazul expunerilor semnificative individuale, către organul de conducere; și monitorizarea corespunzătoare a unor astfel de expuneri după recunoașterea inițială. Autoritățile competente trebuie să evalueze, de asemenea, dacă procesele și mecanismele de control ale instituției de credit identifică separat estimările ajustărilor pentru pierderi aferente ECL privind expunerile care sunt în concordanță cu apetitul la risc al instituției de credit și estimările privind expunerile din creditare mai riscante;
• d. informații adecvate cu privire la riscul de credit al expunerilor din creditare, schimbările apărute la nivelul riscului de credit, ajustarea pentru pierderi aferentă ECL respectivă și modificările aduse estimărilor privind ajustarea pentru pierderi se prezintă în mod regulat organului de conducere și conducerii superioare ale instituției de credit (spre exemplu, trimestrial sau, dacă este necesar, mai frecvent);
• e. previziunile incluse în evaluarea și măsurarea riscului de credit nu sunt doar rezonabile și justificabile, ci și în concordanță cu previziunile utilizate în alte scopuri de către instituția de credit, care se pun toate la dispoziția autorităților competente; și
• f. politicile și procedurile instituției de credit pentru validarea exactității și consecvenței modelelor de evaluare internă a riscului de credit sunt robuste.

Atunci când efectuează aceste evaluări, autoritățile competente pot solicita instituțiilor de credit să furnizeze informații suplimentare, care nu sunt publicate, prin procesul normal de raportare în scopuri de supraveghere, raportarea ad - hoc sau examinări la fața locului. Autoritățile competente ar putea, de asemenea, să utilizeze aceste metode pentru a obține informații suplimentare atunci când efectuează evaluările prevăzute de principiile de mai jos.

4.4.2 Principiul 2 — Evaluarea măsurării ECL

Autoritățile competente trebuie să se asigure că metodele utilizate de către o instituție de credit pentru a stabili ajustările contabile pentru pierderi conduc la o măsurare adecvată a ECL conform cadrului contabil aplicabil.

Atunci când evaluează metodele utilizate de către o instituție de credit pentru estimarea ajustărilor pentru pierderi, autoritățile competente trebuie să se asigure că instituția de credit respectă politici și practici în concordanță cu principiile de măsurare a ECL prevăzute în prezentul ghid, care includ, fără a se limita la acestea, următoarele:

• a. procedurile utilizate de către o instituție de credit pentru a măsura ECL sunt robuste și prompte și țin cont de criterii precum evaluări actualizate ale diminuatorilor de risc de credit (și, în special, garanții reale, riscul rezidual după luarea în considerare a diminuatorilor, corelarea riscului respectiv cu bonitatea debitorilor și un eventual impact sub aspectul eficacității protecției), estimări ale fluxurilor de numerar pe baza evaluării factorilor specifici debitorilor și a condițiilor macroeconomice actuale și viitoare, împreună cu alte informații anticipative relevante care afectează gradul așteptat de recuperare a expunerii din creditare a instituției de credit;
• b. cadrul și metodologia de stabilire a ajustărilor pentru pierderi, indiferent dacă sunt stabilite colectiv sau individual, sunt robuste;
• c. ajustările pentru pierderi, la nivel agregat, aferente expunerilor din creditare sunt adecvate în conformitate cu cerințele contabile relevante și în raport cu expunerea la riscul de credit din portofoliul instituției de credit;
• d. lipsa posibilității de recuperare este recunoscută în perioada corespunzătoare prin ajustări pentru pierderi sau eliminare din bilanț; și
• e. indiferent de metoda utilizată pentru stabilirea ECL, procesele interne ale instituției de credit pentru măsurarea ECL țin cont de riscul de credit pe care și l -a asumat ins tituția de credit și de schimbările produse la nivelul riscului de credit al expunerilor din creditare ale instituției de credit.

Autoritățile competente trebuie să examineze în detaliu utilizarea simplificărilor practice prevăzute la secțiunea 4.3 pentru a stabili caracterul adecvat al măsurării ECL.

Autoritățile competente pot să apeleze la activitatea desfășurată de către auditorii interni și externi atunci când verifică funcțiile de evaluare a riscului de credit și de măsurare a ECL ale unei instituții de credit¹⁹ .

4.4.3 Principiul 3 — Evaluarea adecvării capitalului

Autoritățile competente trebuie să țină cont și de practicile privind riscul de credit ale unei instituții de credit atunci când evaluează adecvarea generală a capitalului acesteia.

¹⁹ Ghidul ABE privind guvernanța internă (GL 44) și Ghidul ABE privind comunicarea dintre autoritățile competente și auditorii statutari (ABE/GL/2016/05)

Atunci când evaluează caracterul adecvat al nivelului ajustărilor pentru pierderi aferente expunerilor din creditare, ca element al adecvării generale a capitalului unei instituții de credit, autoritățile competente trebuie să examineze practicile acesteia privind riscul de credit și să țină cont de faptul că procesele, metodologia și ipotezele aferente ECL ale instituției de credit impun utilizarea într - o măsură semnificativă a raționamentului bazat pe experiență în materie de credite.

Atunci când efectuează evaluări, autoritățile competente trebuie să verifice dacă o instituție de credit:

• a. a menținut sisteme și mecanisme de control eficace pentru identificarea, măsurarea, monitorizarea și controlarea cu promptitudine a nivelului de risc de credit, a creșterii semnificativ e a riscului de credit și a problemelor legate de calitatea activelor;
• b. a analizat toți factorii semnificativi relevanți care afectează riscul de credit și gradul de recuperare al portofoliului; și
• c. a instituit un proces de estimare acceptabilă a ajustărilor pentru pierderi care, la minim, respectă principiile prevăzute în prezentul ghid, inclusiv cerințele contabile relevante.

Atunci când evaluează adecvarea capitalului, autoritățile competente trebuie să aibă în vedere modul în care politicile și practicile de contabilitate și de evaluare a riscului de credit ale instituției de credit afectează măsurarea activelor și câștigurilor instituției de credit și, prin urmare, situația capitalului.

În cazul în care autoritățile competente identifică deficiențe atunci când evaluează practicile în materie de risc de credit ale unei instituții de credit, acestea trebuie să examineze modul în care aceste deficiențe afectează nivelul ajustărilor pentru pierderi, care fac obiectul raportării, iar dacă suma agregată a ajustărilor pentru pierderi nu este adecvată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil, autoritatea competentă trebuie să discute cu conducerea superioară și organul de conducere ale instituției de credit și să ia măsuri suplimentare adecvate de supraveghere, după caz.

În mod specific, în măsura în care deficiențele aferente evaluării riscului de credit sau aferente măsurării ECL sunt semnificative sau nu sunt remediate la timp, autoritățile competente trebuie să aibă în vedere impunerea de cerințe suplimentare de fonduri proprii în temeiul articolului 104 de la secțiunea III capitolul 2 titlul VII din Directiva 2013/36/UE.