5.1 Cerințe de eligibilitate pentru protecția finanțată a creditului

În conformitate cu articolul 181 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în scopul stabilirii de cerințe interne cu privire la securitatea juridică, care să corespundă, în general, cu cele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 secțiunea 3 din același regulament, în măsura în care estimările LGD țin seama de existența garanțiilor reale, instituțiile trebuie să se asigure că un contract de garanție reală în temeiul căruia se furnizează garanția reală este valid din punct de vedere legal și are caracter executoriu din punct de vedere juridic în toate jurisdicțiile relevante, conferind instituției dreptul de a lichida sau de a repune în posesie garanția reală într -un interval de timp rezonabil, inclusiv în caz uri d e nerambursare, de insolvență sau de faliment al debitorului și, dacă este cazul, al e depozitarului garanției reale.

Conform articolului 181 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în scopul stabilirii de cerințe interne cu privire la evaluarea garanțiilor reale care să corespundă, în general, cu cele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 secțiunea 3 din același regulament, în măsura în care estimările LGD iau în considerare existența garanțiilor reale, instituțiile trebuie să se asigure că sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

• (a) normele care reglementează reevaluarea garanțiilor reale, inclusiv metodele și frecvența monitorizării valorii garanțiilor reale, sunt consecvente în ceea ce privește fiecare tip de garanție reală și sunt specificate în politicile interne ale instituției;
• (b) în cazul în care condițiile de piață suferă modificări semnificativ e , instituțiile efectuează
• o monitorizare mai frecventă.

În sensul articolul 55 din STR privind metodologia de evaluare IRB și pentru a asigura respectarea principiilor generale privind securitatea juridică și evaluarea garanțiilor reale de la punctele 17 și 18 , cerințele interne cu privire la securitatea juridică și evaluarea garanțiilor reale stabilite de instituții în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să fie în deplină concordanță cu următoarele cerințe din partea a treia titlul II capitolul 4 secțiunea 3 din regulamentul respectiv:

• (a) în ceea ce privește garanțiile financiare, acestea trebuie să fie în conformitate cu articolul 207 alineatul (3) și alineatul (4) litera (d) din același regulament;
• (b) în ceea ce privește garanțiile sub forma bunurilor imobile, precum și expunerile care decurg din operațiuni de leasing tratate ca expuneri garantate pentru care activul dat în leasing este un bun imobil, acestea trebuie să răspundă cerințelor articolul ui 208 alineatele (2) și (3) din același regulament;

În scopul evaluării garanțiilor sub forma bunurilor imobile și al revizuirii valorii acestora în condițiile prevăzute la articolul 208 alineatul (3) litera (b) din același regulament, instituțiile trebuie să asigure următoarele cerințe:

• (i) garanția sub forma bunurilor imobil e este evaluată de un evaluator independent la o valoare mai mică sau egală cu valoarea de piață. În schimb, în statele membre care au stabilit, prin dispoziții legislative sau de reglementare, criterii riguroase de evaluare a valorii ipotecare, bunul poate fi evaluat de un evaluator independent la o valoare mai mică sau egală cu valoarea ipotecară. Instituțiile trebuie să solicite evaluatorului independent să nu ia în considerare elementele speculative în evaluarea valorii ipotecare;
• (ii) evaluatorul independent formalizează valoarea de piață sau valoarea ipotecară în mod clar și transparent;
• (iii) valoarea garanției reale este valoarea de piață sau valoarea ipotecară, redusă corespunzător pentru a reflecta rezultatele monitorizării și pentru a ține seama de existența oricăror creanțe cu rang prioritar asupra bunurilor;
• (iv) evaluatorul independent trebuie să dispună de calificările, abilitățile ș i experiența necesare pentru a efectua o evaluare și trebuie să fie independent de procesul de luare a decizi ei de acordare a creditului. Atâta timp cât un angajat al instituției îndeplinește toate condițiile menționate mai sus, angajatul respectiv poate fi considerat un evaluator independent.
• (c) în ceea ce privește creanțele, acestea trebuie să răspundă cerințelor – articolul ui 209 alineatul (2) din același regulament; valoarea creanțelor trebuie să fie cuantumul de încasat;
• (d) în ceea ce privește alte garanții reale corporale și expunerile care decurg din operațiuni de leas ing tratate ca expuneri garantate pentru care activul dat în leasing nu este un bun imobil, acestea trebuie răspundă cerințelor articolul ui 210 literele (a) și (g) din același regulament. În scopul evaluării și reevaluării garanțiilor reale în conformitate cu articolul 210 litera (g) din regulamentul menționat, instituțiile trebuie să evalueze garanțiile reale corporale la valoarea lor de piață, care trebuie să fie suma estimată pentru care garanțiile reale ar putea fi schimbate la data evaluării între un cumpărător și un vânzător interesa ț i , în cadrul unei tranzacții efectuate în condiții obiective și de concurență normală;
• (e) în ceea ce privește alte tipuri de protecție finanțată a creditului, acestea trebuie să răspundă cerințelor - articolul ui 212 alineatul (1) litera (a) și articolul ui 212 alineatul (2) litera (f) din regulamentul respectiv.

Instituțiile trebuie să obțină un aviz juridic care să confirme validitatea din punct de vedere legal și caracterul executoriu din punct de vedere juridic al contractului de garanție reală în toate jurisdicțiile relevante în sensul punctului 17 . Acest aviz juridic trebuie:

• (a) obținut cel puțin pentru fiecare tip de contract de garanție reală; și
• (b) furnizat în formă scrisă de un consilier juridic. În cazul în care consilierul juridic este angajatul instituției, acesta trebuie să fie independent de procesul de luare a deciz iei de acordare a creditului, responsabil pentru inițierea sau reînnoirea expunerilor în cauză.

În sensul punctului 20 , instituțiile se pot baza pe un singur aviz juridic pentru mai multe contracte de garanție reală, în cazul în care acesta privește aceeași legislație aplicabilă. Instituțiile trebuie să obțină un aviz juridic suplimentar cu privire la orice modificare substanțială a condițiilor contractului de garanție reală care ar putea afecta validiatatea din punct de vedere legal și caracterul executoriu din punct de vedere juridic ale respectivului contract de garanție reală. Cel puțin, modificările cadrului juridic aplicabil contractelor de garanție reală și aplicarea contractului de garanție reală altor tipuri de expuneri sau debitorilor clasificați în alte clase de expuneri sau altor tipuri de debitori, și anume persoane fizice sau juridice, trebuie considerate întotdeauna cazuri de modificare substanțială a condițiilor contractului de garanție reală.

În sensul punctului 20 , instituțiile se pot baza pe un singur aviz juridic care să acopere mai multe jurisdicții. În special, în cazul în care există reglementări internaționale sub forma dreptului internațional sau sub altă formă de acord internațional, avizul juridic poate acoperi o parte sau toate jurisdicțiile în care sunt adoptate aceste regulamente. În acest caz, avizul juridic trebuie cel puțin:

• (a) să analizeze dacă reglementările asigură validitatea din punct de vedere legal și caracterul executoriu din punct de vedere juridic al garanțiilor reale în toate jurisdicțiile în care se aplică reglementările;
• (b) să identifice cu claritate toate jurisdicțiile în care se aplică reglementările;
• (c) să identifice cu claritate toate formele de garanții reale care fac obiectul reglementărilor.

Instituțiile trebuie să se asigure că obțin avizul sau avizele juridice în conformitate c u punctul 20 , confirmând că contractul de garanție reală în temeiul căruia sunt furnizate celelalte garanții reale corporale este valid din punct de vedere legal și are caracter executoriu din punct de vedere juridic cel puțin în următoarele jurisdicții:

• (a) în jurisdicția ale cărei legi guvernează contractul de garanție reală;
• (b) dacă există un registru public pentru tipul de garanție reală, jurisdicția în care este înregistrată garanția; în caz contrar, jurisdicția în care este înregistrat proprietarul garanției reale sau locul de reședință, dacă proprietarul garanției reale este o persoană fizică;
• (c) dacă sunt considerate relevante pentru o anumită garanție reală, jurisdicțiile în care sunt înregistrate instituția și debitorul; în orice caz, dacă debitorul este o persoană fizică, jurisdicția locului său de reședință;
• (d) în jurisdicția în care este cel mai probabil să fie executată garanția reală, în cazul în care acest lucru este necesar;
• (e) în altă jurisdicție, dacă este considerată relevantă pentru o anumită garanție reală.