8.4 Bonusurile de retenție

Firmele de investiții trebuie să - și poată fundamenta interesul legitim în acordarea de bonusuri de retenție pentru a reține un membru al personalului identificat. De exemplu, bonusurile de retenție pot fi utilizate în cadrul restructurărilor, al lichidării sau după o modificare a controlului sau pentru a asigura finalizarea unor proiecte majore în cadrul unei firme de investiții. Firmele de investiții trebuie să documenteze evenimentul sau justificarea care a făcut necesară acordarea unui bonus de retenție și perioada de timp, inc lusiv data de începere și data de încheiere, pentru care se presupune că există motivul. Firmele de investiții trebuie să definească condițiile de reținere și condițiile de performanță aplicabile. Firmele de investiții trebuie să specifice o perioadă de reținere și o dată sau un eveniment după care se stabilește dacă au fost îndeplinite condițiile de reținere și de performanță.

Ca principiu general, firmele de investiții nu trebuie să acorde unui membru al personalului bonusuri de retenție multiple; în cazuri excepționale și atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător, unui membru al personalului i se pot plăti mai multe bonusuri de retenție, dar în momente diferite și în condițiile specificate în această secțiune pentru fiecare bonus de ret enție. Bonusurile de retenție trebuie acordate numai după îndeplinirea condițiilor de reținere și a condițiilor de performanță aplicabile. În plus, bonusul de retenție trebuie acordat numai dacă nu există motive care să ducă la o situație în care bonusul de retenție nu trebuie acordat, de exemplu încălcări grave ale conformității, conduită neprofesională sau alte nereușite ale respectivului membru al personalului.

Un bonus de retenție trebuie să fie conform cu cerințele de menținere a unei baze solide de capital în temeiul articolului 31 și al articolul 32 alineatul (1) litera (d) din Directiva (UE) 2034/2019 și cu competențele de supraveghere respective în temeiul articolului 39 alineatul (2) litera (g) din Directiva (UE) 2034/2019, ceea ce ar putea duce la situația în care bonusul de retenție ar putea fi redus, eventual chiar până la zero.

Atunci când evaluează și analizează dacă acordarea unui bonus de retenție personalului identificat este adecvată, firmele de investiții și autoritățile competente pot lua în considerare cel puțin următoarele elemente:

• a. preocupările care duc la riscul ca anumiți membri ai personalului să aleagă să părăsească firma de investiții; EBA Public
• b. motivele pentru care reținerea respectivului membru al personalului este esențială pentru firma de investiții;
• c. consecința dacă membrul personalului în cauză părăsește firma de investiții și
• d. dacă valoarea bonusului de retenție acordat este necesară și proporțională pentru a reține membrul vizat al personalului.

Un bonus de retenție trebuie să se bazeze pe condiții specifice care diferă de condițiile de performanță aplicate altor părți ale remunerației variabile și să conțină o condiție de reținere și condiții specifice de performanță. Condițiile specifice pentru un bonus de retenție trebuie să duc ă la obiectivul de reținere (și anume, reținerea personalului în firma de investiții pentru o perioadă de timp predefinită sau până la un anumit eveniment). Condițiile specifice de performanță trebuie să includă condiții care sunt legate de interesul legitim pentru reținerea membrului personalului, de conduita personalului și trebuie să fie compatibile cu dispozițiile de la punctul 138 . Bonusurile de retenție nu trebuie să ducă la situația în care remunerația variabilă totală a membrului personalului, compusă din remunerația variabilă legată de performanță și bonusul de retenție, nu mai este legată de performanța persoanei, de unitatea operațională în cauză și de rezultatele generale ale firmei de investiții, astfel cum se prevede la articolul 30 litera (j) punctul (ii) și la articolul 32 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2034/2019.

Bonusurile de retenție nu trebuie acordate numai pentru a compensa o remunerație legată de performanță, neplătită din cauza unei performanțe insuficiente sau din cauza situației financiare a firmei de investiții.

Firmele de investiții trebuie să stabilească perioada de reținere ca fiind momentul în care s- a produs evenimentul sau perioada dintre data de începere și data de încheiere a evenimentului, când trebuie îndeplini tă condiția de reținere. Bonusurile de retenție trebuie acordate după încheierea perioadei de reținere. În perioada de reținere nu trebuie acordate bonusuri de retenție pe bază proporțională.

Bonusurile de retenție sunt forme de remunerație variabilă și, prin urmare, dacă sunt acordate personalului identificat, trebuie să respecte cerințele privind remunerația variabilă prevăzute la articolul 32 din Directiva privind firmele de investiții, inclusiv valoarea maximă stabilită intern a raportului dintre remunerația variabilă și cea fixă, alinierea ex -post a riscurilor, plata sub formă de instrumente, amânarea, reținerea, acordurile de tip „malus” și „clawback”.

Indiferent de faptul că bonusul de retenție va fi acordat numai după încheierea perioadei de reținere, bonusul de retenție trebuie luat în considerare la calcularea raportului dintre partea variabilă și partea fixă a remunerației, conform uneia dintre metodele specificate mai jos:

• a. bonusul de retenție se împarte în sume anuale pentru fiecare an al perioadei de reținere calculate pe o bază proporțională liniară. Dacă durata exactă a perioadei de reținere nu EBA Public

se cunoaște de la început, firma de investiții trebuie să stabilească și să documenteze o perioadă ținând cont de situația și de măsurile luate ce justifică plata unui bonus de retenție. Calcularea raportului trebuie să se bazeze pe perioada stabilită sau

• b. valoarea totală a bonusului de retenție se ia în considerare în anul în care este îndeplinită condiția de reținere.