4.2 Evaluarea interconexiunilor

Pentru a sprijini cerința menționată la punctele 99 - 101 din Ghidul ABE privind posibilitatea de soluționare și pentru a asigura continuitatea perimetrului de transfer după ce a fost separat de restul grupului în conformitate cu punctul 13.b din prezentul ghid, instituțiile trebuie să fie în măsură să explice autorităților de rezoluție analiza de fond care stă la baza identificării informațiilor menționate la punctele 15, 16 și 44 din Ghidul ABE privind posibilitatea de soluționare și care sprijină planificarea rezoluției. În special, sub rezerva proporționalității, instituțiile trebuie să fie în măsură:

• - să împartă liniile de activitate esențiale și funcțiile critice în procese funcționale⁷ și să stabilească corespondențe cu unități organizaționale, după caz;
• - să evalueze rolul unităților organizaționale și serviciile pe care acestea le furnizează;
• - să identifice elementele corespunzătoare, cum ar fi activele, pasivele, personalul, resursele, sistemele și aplicațiile, implicate în unitățile organizaționale, după caz.

⁷ Procesele funcționale pot fi definite ca fiind activitățile de zi cu zi care sprijină liniile de activitate.

Instituțiile trebuie să atragă atenția autorităților de rezoluție asupra eventualelor probleme legate de separarea elementelor unităților organizaționale de componentele primului nivel al perimetrului de transfer de bază (conflicte de separabilitate), fie pentru că acestea nu pot fi ușor de înlocuit, fie pentru că pot implica riscuri suplimentare și disproporționate, fie pentru că separarea acestora nu ar fi cea mai bună opțiune în ceea ce privește obiectivele rezoluției. Un eventual proces de identificare a conflictelor de separabilitate trebuie să ia în considerare elementele prevăzute la punctele 37- 49 din prezentul ghid și trebuie să valorifice, pe cât posibil, activitatea de planificare a redresării. Rezultatul trebuie să contribuie la definirea perimetrului de transfer din planul de rezoluție și la evaluarea fezabilității strategiei de rezoluție. Evaluarea interconexiunilor poate fi eșalonată în timp în funcție de amploarea interconexiunilor și de varietatea scenariilor de rezoluție.

Interconexiuni financiare

În conformitate cu punctul 100 din Ghidul privind posibilitatea de soluționare, instituțiile trebuie să pună la dispoziția autorităților de rezoluție datele de identificare ale conexiunilor protejate prin articolele 76 -80 din Directiva 2014/59/UE.

Pentru (i) a evita perturbările financiare inutile și pentru a asigura fiabili tatea serviciilor financiare furnizate de perimetrul de transfer sau (ii) pentru a limita instabilitatea finanțării activităților care vor continua (inclusiv în cadrul instrumentului de separare a activelor fostei entități), perimetrul de transfer de bază trebuie, atunci când este posibil și sub rezerva punctului 41 din prezentul ghid, să fie transferat împreună cu măsurile de protecție și obligațiile financiare aferente. Prin urmare, în cadrul planificării rezoluției, instituțiile ale căror planuri de rezoluție cuprind strategii de transfer trebuie:

• - să identifice legăturile financiare dintre expunerile și pasivele extrabilanțiere și bilanțiere și, în special, garanțiile (inclusiv, dacă este cazul, trimiterile la: domeniul de aplicare⁸ , durata, drepturile de reziliere anticipată, schimbarea controlului sau clauzele de tip „cross - default” sau legea aplicabilă) acordate și primite, făcând distincția între garanțiile externe și garanțiile intragrup. Garanțiile intragrup⁹ trebuie examinate mai ales pentru a evalua dacă ar trebui transferate sau anulate fără a provoca prejudicii nedorite;
• - să identifice operațiunile existente de acoperire a riscurilor care nu sunt deja incluse în garanțiile menționate mai sus;
• - să identifice unitățile organizaționale responsabile cu furnizarea de finanțare și legăturile contractuale ale acestora cu alte unități, ținând seama de intrările și ieșirile de numerar și de capacitatea de compensare;
• - să elaboreze, atunci când este necesar, mecanisme care să asigure menținerea acordurilor existente în cadrul rezoluției și după aceasta, continuitatea tranzacțiilor „back -to- back” ale unităților separate, accesul la valute al unităților separate.

Interconexiuni juridice

⁸ C um ar fi, de exemplu, scrisorile de confort.

⁹ Garanțiile intragrup, în contextul prezentului ghid, trebuie înțelese, în sens larg, ca mecanisme de transfer al pierderilor.

Pentru a sprijini autoritățile de rezoluție, instituțiile trebuie să identifice interconexiunile juridice dintre perimetrul de transfer de bază și restul instituției, inclusiv, dar fără a se limita la:

• a. la nivelul entităților: (i) instrumentele de proprietate între entități; (ii) legăturile fiscale; (iii) obligațiile față de ceilalți membri ai cooperativei, dacă este cazul; (iv) relația juridică dintre entități și mecanismele de solidaritate sau sistemele instituționale de protecție (SIP); (v) contractele relevante cu clauze de excludere, cum ar fi asocierile în participație sau alte parteneriate, de exemplu, cu societățile de asigurări;
• b. l a nivelul unităților organizaționale: interconexiunile juridice rezultate din obligațiile de serviciu existente sau nu în temeiul unor acorduri privind furnizarea de servicii, al unor contracte de muncă și contracte colective de muncă¹⁰ , precum și al dispozițiilor contractuale aferente activelor și pasivelor fiecărei unități.

¹⁰ În temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE privind transferul de întreprinderi și al articolului 34 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE, este posibil ca transferul automat al contractelor de muncă să nu se aplice în cadrul unui transfer care utilizează instrumentul instituției - punte, instrumentul de vânzare a activității sau instrumentul de separare a activelor.

Instituțiile trebuie să identifice posibilele conflicte de separabilitate legate de elementele menționate anterior și să furnizeze autorităților de rezoluție toate informațiile necesare pentru a clarifica următoarele elemente:

• (i) posibilele consecințe ale definirii perimetrului de transfer asupra structurii de proprietate a instituției și asupra independenței cumpărătorului;
• (ii) dacă al doilea nivel al perimetrului de transfer poate fi structurat astfel încât să nu conducă la pierderi inutile din motive fiscale;
• (iii) dacă acordurile de cooperare ar trebui continuate și ar putea aduce beneficii perimetrului de transfer;
• (iv) dacă statutul de membru al unui SIP, al unei asocieri sau al unor sisteme de solidaritate similare poate fi menținut pentru perimetrul de transfer și eventualele obligații conexe atașate perimetrului de transfer, evaluând, de asemenea, după caz, dacă derogările pentru SIP/asociere [precum cele prevăzute la articolul 113 alineatul (7) și la articolul 49 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013] sunt menținute sau eliminate prin rezoluție și care ar fi implicațiile;
• (v) dacă și în ce măsură posibilele riscuri de litigiu (inclusiv riscurile de litigiu care decurg din însăși măsura de rezoluție sub îndrumarea autorităților de rezoluție) afectează perimetrul de transfer.

Autoritățile de rezoluție trebuie să evalueze în ce măsură competențele, prevăzute la articolul 64 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, de modificare sau anular e a contractelor pot fi utilizate pentru a defini mai bine al doilea nivel al perimetrului de transfer și pentru a elimina interconexiunile inutile.

Interconexiuni operaționale

Pe lângă stabilirea de corespondențe între echivalentele normă întreagă (ENI) ș i componentele perimetrului de transfer (vezi punctul 35 din prezentul ghid), instituțiile trebuie să furnizeze informații cu privire la expertiza necesară pentru desfășurarea activităților incluse în perimetrul de transfer. În cele din urmă, înțelegerea expertizei este cea care va contribui la evaluarea caracterului substituibil al personalului și la atenuarea conflictelor de separabilitate.

Interconexiuni comerciale

Instituțiile trebuie să identifice interconexiunile comerciale, cum ar fi orice legătură între unitățile organizaționale în care o linie de activitate este exploatată prin mai multe unități organizaționale sau ale căror venituri sunt generate de activitățile exercitate de unități organizaționale diferite, inclusiv sinergii sau clienți care desfășoară activități încrucișate.

Autoritățile de rezoluție trebuie să ia în considerare metodologia de definire a perimetrului de transfer având în vedere interconexiunile comerciale, astfel încât (i) perimetrul care urmează să fie transferat către societatea de gestionare a activelor să nu afecteze negativ franciza activității (inclusiv funcțiile critice și liniile de activitate esențiale) rămase la instituț ia care face obiectul rezoluției și care va continua să funcționeze, (ii) sau, alternativ, ca rămânerea unităților la instituția care face obiectul rezoluției să nu afecteze negativ franciza activității (inclusiv a funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale) transferate cumpărătorului (cumpărătorilor) potențial(i) sau instituției - punte.