4.5 Factori declanșatori

În conformitate cu articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/1114, punerea în aplicare a planului de răscumpărare este declanșată prin decizia autorității competente potrivit căreia emitentul „nu poate sau este susceptibil să nu își respecte obligațiile”.

În plus față de situațiile menționate în mod expres la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/1114, și anume (i) insolvența emitentului, (ii) rezoluția (după caz) sau (iii) retragerea autorizației, acest ghid precizează în continuare elementele pentru evaluarea de către autoritatea competentă a faptului că emitentul „nu poate sau este susceptibil să nu își respecte obligațiile” în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114.

În cazul începerii măsurilor de prevenire a crizelor sau a măsurilor de gestionare a crizelor, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctele 101 și 102 din Directiva 2014/59/UE, sau a unei măsuri de rezoluție, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2021/23, autoritatea competentă nu trebuie să declanșeze planul de răscumpărare fără consultarea și coordonarea prealabilă cu autoritățile competente prudențiale sau de rezoluție relevante în temeiul Directivei 2013/36/UE¹⁰ , al Directivei 2014/59/UE sau al Regulamentului (UE) 2021/23 dacă emitentul face obiectul acestor directive și al acestui regulament.

¹⁰ Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 20 02/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

Pentru a evalua dacă emitentul „nu poate sau este susceptibil să nu își respecte obligațiile” în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114, autoritatea competentă trebuie să țină cont, printre altele, de aspectele enumerate la literele (i) - (iii) de la punctul 84 , care se referă exclusiv la cerințele prevăzute la titlul III sau la titlul IV, după caz, din Regulamentul (UE) 2023/1114 și în sfera de aplicare a supravegherii autorității competente.

Aspectele pe care autoritatea competentă trebuie să le aibă în vedere, printre altele, atunci când evaluează dacă emitentul „nu poate sau este susceptibil să nu își respecte obligațiile” în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114 sunt următoarele:

• i. poziția de capital a emitentului: încălcarea cerințelor prevăzute la articolul 35 alineatele (1) - (5) și la articolul 45 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2023/1114;
• ii. poziția lichidității emitentului în conformitate cu cerințele aplicabile prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/1114 și/sau a rezervei de active:
• o încălcarea cerințelor de lichiditate sau, dacă are obligația de a deține o rezervă de active, a cerințelor legate de nivelul și componența rezervei de active prevăzute la titlul III capitolele 3 și 5 din Regulamentul (UE) 2023/1114, inclusiv orice specificare în conformitate cu articolul 36 alineatul (4), articolul 38 alineatul (5) și articolul 45 alineatul (7) litera (b) din regulamentul respectiv, după ce se aplică regulamentele delegate relevante, într - un mod care să justifice retragerea autorizației emitentului de către autoritatea competentă;
• o imposibilitatea de a - și achita datoriile și pasivele la scadență și
• o deținerea unei rezerve de active mai mici decât pasivele;
• iii. în ceea ce privește emitenții de ART autorizați în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2023/1114, alte cerințe pentru continuarea autorizării:
• o în legătură cu cadrul de administrare: acumularea de deficiențe importante în domenii - cheie ale cadrului de administrare sau ale funcțiilor de control intern, inclusiv administrarea riscurilor și administrarea riscurilor TIC, care, singure sau împreună, au un impact prudențial negativ important asupra emitentului și/sau asupra rezilienței sale operaționale; sau orice alte elemente considerate relevante de autoritatea competentă;
• o deficiențe importante care, în combinație, pot avea un impact prudențial negativ important asupra emitentului, cum ar fi deprecierea majoră a reputației generată de lipsa de transparență în desfășurarea activității și a operațiunilor sau de divulgarea incompletă/inexactă a informațiilor.

Când evaluează incapacitatea sau incapacitatea probabilă a emitentului în viitorul apropiat de a respecta cerințele aplicabile, astfel cum sunt determinate și de factorii de mai sus, autoritatea competentă trebuie să - și bazeze determinarea și pe elemente care includ, printre altele:

• i. evoluții negative semnificative în mediul macroeconomic care ar putea amenința poziția emitentului în ceea ce privește fondurile proprii, cerința de lichiditate și/sau activele care garantează drepturile de răscumpărare ale deținătorilor de tokenuri, inclusiv evoluțiile relevante ale ratelor dobânzii, înghețarea pieței sau creșterea economică; aceste evoluții ar trebui să aibă un impact negativ semnificativ asupra modelului de afaceri al emitentului, perspectivelor de rentabilitate, poziției sale a lichidității, viabilității sale și a rezervei sale de active;
• ii. deteriorarea semnificativă a percepției pe piață a unui emitent, de exemplu din cauza obstacolelor în calea accesului prompt la activele care garantează drepturile de răscumpărare ale deținătorilor de tokenuri, cum ar fi deteriorarea profilului de solvabil itate al instituției de credit care deține depozitele emitentului sau furnizează servicii de custodie, sau volatilitatea negativă a instrumentelor financiare foarte lichide din rezerva de active sau activele lichide de calitate ridicată care alcătuiesc cerința privind indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR);
• iii. deteriorarea semnificativă a condițiilor de piață, care ar putea duce la retrageri masive de ART sau EMT din partea deținătorilor de tokenuri, cauzate, printre altele, de diferențe negative mari și/sau persistente între valoarea de piață a tokenului și valoarea de piață a activelor la care se realizează raportarea, șocul idiosincra t ic legat de anumite active cu raportare la ART sau EMT, instabilitatea crescândă și ridicată a pieței criptoactivelor, interconectarea dintre sistemul financiar și activitățile pe piața criptoactivelor ale emitenților care ar putea acționa drept canal de contagiune pentru criză (idiosincra t ică sau la nivelul întregii piețe) sau pierderea încrederii deținătorilor de tokenuri.

Factorii și elementele enumerate în ghid, respectiv la punctele 84 și 8 5, trebuie analizate cu atenție pe o bază globală și justificate. Determinarea faptului că un emitent nu poate să - ș i respecte obligațiile sau este susceptibil să nu - și respecte obligațiile trebuie supusă în continuare aprecierii unui expert și nu trebuie să rezulte automat din niciunul dintre elementele descrise în acest ghid. Acest lucru este valabil mai ales în ceea ce privește interpretarea elementelor care pot fi afectate de factori care nu sunt legați direct de situația emitentului.

Când stabilește incapacitatea sau incapacitatea probabilă în viitorul apropiat a emitentului de a - și îndeplini obligațiile în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114, autoritatea competentă trebuie să - și întemeieze decizia, printre altele, pe evaluarea elementelor descrise în această secțiune și ținând seama, după caz, de eșecul activării prealabile a opțiunilor de redresare prevăzute în planul de redresare elaborat de emitent în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) 2023/1114 sau de eșecul opțiunilor de redresare de a remedia situația de dificultate. Activarea prealabilă a planului de redresare nu trebuie să fie însă o condiție necesară pentru activarea planului de răscumpărare.

În majoritatea cazurilor, este de așteptat ca mai mulți factori, nu doar unul, dintre cei specificați în această secțiune, să fundamenteze stabilirea de către autoritatea competentă a faptului că un emitent nu poate să - și respecte obligațiile sau este susceptibil să nu - și respecte obligațiile. Pot exista însă situații în care îndeplinirea unei singure condiții, în funcție de severitatea și impactul ei prudențial, ar fi suficientă pentru a susține decizia autorității competente de declanșare a p lanului de răscumpărare.