8.2. Evaluarea riscului de lichiditate inerent

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul de lichiditate pe termen scurt și mediu pe o serie de orizonturi de timp adecvate, inclusiv perioade din cursul zilei, pentru a asigura menținerea de către instituție a unor niveluri adecvate ale rezervelor de lichidități în condiții normale și de criză. Această evaluare include următoarele elemente:

• a. evaluarea necesarului de lichiditate pe termen scurt și mediu;
• b. evaluarea riscului de lichiditate pe parcursul zilei;
• c. evaluarea rezervei de lichiditate și a capacității de contrabalansare;
• d. simulări de criză pentru lichiditate în scopuri de supraveghere.

Pentru evaluarea necesarului de lichiditate, a amortizoarelor și a capacității de contrabalansare în condiții normale, autoritățile competente trebuie să fundamenteze analiza prin dovezi din modelele de raportare pentru indicatori de monitorizare suplimentari, astfel cum se specifică în standardele tehnice de punere în aplicare privind raportarea în scopuri de supraveghere. Atunci când evaluează nevoile de lichiditate în condiții de criză, autoritățile competente trebuie să ia în considerare și măsurile pe care instituțiile le pot lua pentru a-și păstra reputația/franciza. În acest context, trebuie să se țină seama de efectele asupra reputației contrapărților mari de tip corporativ sau clienți individuali, inclusiv de cele care ar putea fi declanșate prin intermediul rețelelor sociale sau al altor canale. Autoritățile competente pot efectua o evaluare mai puțin detaliată a riscului de lichidități pe parcursul zilei și simulări de criză pentru lichiditate, atunci când acest lucru este justificat de un grad mai scăzut de semnificație al acestor surse de risc, în special pentru instituțiile din categoriile 3 și 4, și ținând cont de rezultatele procesului ILAAP.

Evaluarea necesarului de lichiditate pe termen scurt și mediu

Autoritățile competente trebuie să evalueze necesarul de lichiditate al instituției pe termen scurt și mediu în condiții normale și de criză. Acestea trebuie să ia în considerare efectul asupra nevoilor de lichiditate în situații de criză ale instituției înainte de 30 de zile, între, de exemplu, 30 de zile și 3 luni, și după, de exemplu, trei până la 12 luni de criză severă, dar plauzibilă, acoperind șocurile idiosincratice, la nivelul pieței și combinate. Autoritățile competente trebuie, de asemenea, să analizeze amploarea, localizarea și moneda în care sunt exprimate nevoile de lichiditate, precum și impactul distinct al șocurilor asupra diferitelor monede semnificative, pentru a reflecta riscul de convertibilitate a monedei și riscul unor posibile perturbări ale accesului la piețele valutare (inclusiv particularități specifice, cum ar fi, de exemplu, pierderea accesului la un cont bancar corespondent denominat într-o monedă străină).

Autoritățile competente trebuie să sprijine evaluarea riscului de lichiditate pe termen scurt prin analizarea indicatorului LCR, astfel cum se prevede în Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei, inclusiv să verifice dacă LCR este măsurat și raportat corect și dacă identifică în mod adecvat acoperirea nevoilor de lichiditate ale instituției. Autoritățile competente trebuie, de asemenea, să evalueze dacă instituțiile își testează periodic capacitatea de a raporta zilnic indicatorul LCR, pentru a se asigura că vor fi în măsură să furnizeze date fiabile, în conformitate cu articolul 414 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, atunci când este necesar.

La evaluarea impactului șocurilor asupra necesarului de lichiditate al instituției, autoritățile competente trebuie să țină cont de toate sursele semnificative de risc de lichiditate pentru instituție, în special:

• a. posibilitatea ca cerințele de reglementare aplicabile la nivelul UE să nu identifice în mod adecvat necesarul de lichiditate al instituției în eventualitatea unui tip de scenariu de criză utilizat pentru cerința respectivă, inclusiv în cazul în care scadențele sunt mai mici de 30 de zile;
• b. riscurile asociate contrapărților de tip corporativ în legătură cu elementele bilanțiere și concentrările de fonduri. Autoritățile competente trebuie să aibă în vedere volatilitatea finanțării furnizate de contrapărțile care aparțin toate sectoarelor celor mai semnificative deservite și potențialele riscuri de contagiune. În acest sens, trebuie acordată o atenție deosebită finanțării colectate prin intermediul unor noi linii de activitate și canale de distribuție, precum și de la clienții care desfășoară activități care prezintă un nivel crescut de risc (emitenți de criptoactive și furnizori de servicii);
• c. riscurile asociate fluxurilor de numerar/elementelor extrabilanțiere contingente (de exemplu, linii de credit, apeluri în marjă) și activități (de exemplu, suport de lichiditate pentru vehicule investiționale speciale în afara obligațiilor contractuale);
• d. intrări și ieșiri brute și nete: în cazul în care există niveluri foarte mari de intrări și ieșiri, autoritățile competente trebuie să acorde o atenție deosebită riscului la care este expusă instituția atunci când nu se primesc intrări conform așteptărilor, chiar și atunci când riscul de ieșiri nete este redus;
• e. riscurile asociate contrapărților clienți individuali, inclusiv concentrările de fonduri. În acest sens, în vederea raportării lichidității, autoritățile competente trebuie să recurgă la metodologia privind clasificarea depozitelor pentru clienți individuali în diferite tranșe de risc, conform articolelor 24 și 25 din Regulamentul (UE) nr. 61/2015;
• f. riscul ca riscurile excesive din profilul de finanțare pe termen mediu și lung să afecteze negativ comportamentul contrapărților relevante pentru poziția de lichiditate pe termen scurt;
• g. riscul care apare în contextul depozitelor fiduciare⁴⁵ .

⁴⁵ Cele mai bune practici sunt disponibile în raportul ABE: Monitorizarea punerii în aplicare a indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în UE – Al doilea raport (EBA/REP/2021/07).

Autoritățile competente trebuie să se asigure că evaluarea nevoilor de lichiditate pe termen scurt ale instituției ia în considerare impactul digitalizării (inclusiv, de exemplu, plățile instant) și potențialul de răspândire a informațiilor pe platformele de comunicare socială pentru a mări viteza retragerilor într-un scenariu de criză.

Evaluarea riscului de lichidități pe parcursul zilei

Autoritățile competente trebuie să evalueze expunerea instituției la riscul de lichidități pe parcursul zilei pentru un orizont de timp selectat. Această evaluare trebuie să includă cel puțin

• o evaluare a lichidității disponibile sau accesibile pe parcursul zilei în condiții normale, precum și în condiții de criză financiară sau operațională (de exemplu, defecțiuni informatice, constrângeri legale privind transferul de fonduri, suspendarea/încetarea accesului la serviciile bancare corespondente și/sau la serviciile de compensare pentru monede, mărfuri sau instrumente semnificative pentru instituție). În acest context, trebuie să se țină seama în special de faptul că, în perioadele de criză, nevoile crescute de garanții intrazilnice ale unei instituții îi pot limita capacitatea de a utiliza o rezervă de lichidități pentru a acoperi ieșirile de fonduri generate de situațiile de criză, atunci când este necesar.

În cazul jurisdicțiilor în care nu este încă disponibilă raportarea riscului aferent unei zile, autoritățile competente se pot baza pe analiza proprie a instituției privind riscul de lichidități pe parcursul zilei.

Evaluarea rezervei de lichidități și a capacității de contrabalansare

Autoritățile competente trebuie să evalueze adecvarea rezervei de lichidități și capacitatea de contrabalansare a instituției în ceea ce privește caracteristicile activelor luate în considerare în cadrul diferitelor scenarii de criză în decurs de o lună și pe diferite orizonturi de timp, eventual în decurs de cel mult un an, inclusiv peste noapte. Evaluarea trebuie să includă luarea în considerare a clasificării și a calității activelor lichide [astfel cum se specifică în Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei], a conformității acestora cu cerințele generale și operaționale pentru activele lichide de înaltă calitate, precum și a măsurii în care rezerva de lichidități și capacitatea de contrabalansare sunt în concordanță cu apetitul la risc al instituției.

Autoritățile competente trebuie să ia în considerare factorii care ar putea reduce capacitatea instituției de a-și valorifica activele lichide în timp util în perioadele de criză, inclusiv concentrări ridicate la anumite contrapărți sau tipuri de active, activele din rezervă care sunt grevate cu sarcini sau luate cu împrumut, precum și faptul că activele lichide sunt denominate într-o monedă diferită de cea necesară pentru acoperirea nevoilor de lichiditate ale instituției. Autoritățile competente trebuie să ia în considerare, de asemenea, valoarea probabilă a facilităților de lichiditate angajate care pot fi incluse în capacitatea de contrabalansare.

Autoritățile competente trebuie să examineze (dacă este cazul) caracterul adecvat al ipotezelor instituției privind capacitatea acesteia de a accesa piețele repo și finanțarea de la banca centrală într-o perioadă de criză, inclusiv în ceea ce privește adecvarea și disponibilitatea activelor pentru a servi drept garanții. Autoritățile competente trebuie să ia în considerare dacă instituția își testează accesul pe piață prin acțiuni periodice de vânzare sau tranzacții repo. De asemenea, trebuie să revizuiască ipotezele instituțiilor privind timpul necesar pentru obținerea lichidității în condiții de criză.

Simulări de criză pentru lichiditate în scopuri de supraveghere

Autoritățile competente trebuie să efectueze propriile simulări de criză de lichiditate, pentru a evalua în mod independent riscurile de lichiditate pe termen scurt și mediu. Scenariile de criză trebuie să fie susținute de ipotezele de criză pentru LCR pe 30 de zile, însă autoritățile competente își pot extinde domeniul de aplicare a evaluării lor, explorând riscuri pe o perioadă de 30 de zile și peste această perioadă și, modificând ipotezele pentru LCR, pentru a reflecta riscuri care nu sunt cuprinse corespunzător în LCR. Aceasta trebuie să cuprindă o simulare de criză de supraveghere care combină crize specifice instituției și crize apărute la nivelul pieței.