17. Migration matrices

Matricele de tranziţie pentru modelarea procesului de migrare a ratingurilor trebuie să fie bazate pe date istorice privind migrarea utilizând fie surse externe (şi anume, agenţii de rating), fie surse interne. Matricele care provin din surse externe trebuie preferate în cazurile în care datele istorice interne sunt insuficiente. Instituţiile trebuie să se asigure că volumul de date istorice este suficient pentru a obţine estimări solide, exacte şi coerente din punct de vedere statistic. Instituţiile trebuie să valideze soliditatea matricelor de tranziţie, în special în ceea ce priveşte categoriile de rating mai mari, atunci când o serie de retrogradări sau st ă ri de nerambursare grave pot afecta considerabil frecvenţa migrării. Conform cerinţei privind „standardul solid comparabil cu abordarea bazată pe ratinguri interne” stabilit de Directiva privind cerinţele de capital (CRD), este necesară o perioadă de observare istorică minimă de 5 ani.

Matricele de tranziţie separate pot fi aplicate pentru grupuri specifice de emitenţi şi zone geografice specifice. În funcţie de (i) compoziţia portofoliului instituţiilor, (ii) disponibilitatea unor matrice de tranziţie exacte şi (iii) posibilele diferenţe ale caracteristicilor de migrare la nivelul produselor, emitenţilor şi/sau zonelor geografice, trebuie luată o decizie echilibrată cu privire la setul de matrice de tranziţie utilizate. Această decizie trebuie să ia în considerare (i) alegerea sursei (interne sau externe) în paralel cu o analiză a suprapunerii şi/sau a posibilei nepotriviri între portofoliul instituţiilor şi activele aferente matricei de tranziţie; (ii) motivarea oricărei scheme de ponderare (chiar şi pentru utilizarea ponderilor egale); şi (iii) dimensiunea ferestrei de timp istorice. Instituţiile trebuie să elaboreze o matrice de tranziţie (sau mai multe, în cazul în care sunt disponibile date relevante) specifică debitorilor suverani.

În cazul în care nerambursarea este modelată ca stare de absorbţie, matricele de tranziţie trebuie ajustate pentru a garanta că această stare de absorbţie nu este în contradicţie cu estimările interne cu privire la probabilităţile de nerambursare. În mod similar, matricele de tranziţie în care coloana FR („Fără rating”) sau altă coloană reprezintă o stare de absorbţie pentru ratingurile retrase sau expunerile fără rating pot fi ajustate. Toate aceste ajustări trebuie documentate, iar impactul ajustării specificate trebuie inclus în documentaţie.

În general, matricele de tranziţie au în vedere un orizont de un an. În cazul în care sunt necesare matrice pentru o perioadă mai scurtă, situaţie valabilă atunci când sunt utilizate orizonturi de lichiditate mai scurte de un an, matricele de tranziţie corespondente nu pot fi calculate întotdeauna direct şi sunt necesare aproximări. Atât aproximările, cât şi motivarea ipotezelor specifice aplicate în acest proces trebuie să fie documentate (de exemplu, atunci când sunt utilizate matrice bazate pe generatori). Aceste ipoteze trebuie, de asemenea, evaluate, pentru a verifica dacă rămân valide în timp. Ca parte a procesului de validare, o matrice bazată pe un generator poate fi calculată pentru un orizont identic orizontului matricei iniţiale, în vederea evaluării diferenţei care rezultă din procesul de elaborare a matricei bazate pe un generator.

18. Nivelul constant al ipotezei privind riscul pe un orizont de capital de un