5.2 Model development in PD estimation

În vederea dez voltării de modele, instituțiile trebuie să se asigure că SDR conține valorile factorilor de risc pentru momente de timp adecvate. Aceste momente pot varia între diferiții factori de risc. În selectarea momentelor adecvate, instituțiile trebuie să ia în considerare dinamica, precum și frecvența de actualizare a factorilor de risc pe întreaga perioadă în care un debitor s- a aflat în portofoliu și, în cazul unei nerambursări, pe întregul an dinaintea nerambursării.

5.2.2 Factorii de risc și criteriile de rating

În procesul selectării factorilor de risc și a criteriilor de rating, instituțiile trebuie să ia în considerare un set variat de informații relevante pentru tipul de expuneri acoperit de sistemul de rating. Factorii de risc posibili analizați de instituții trebuie să cuprindă în special următoarele:

• (a) caracteristicile debitorului, inclusiv domeniul de activitate și localizarea geografică în cazul societăților;
• (b) informații financiare, inclusiv situații financiare sau declarații de venit;
• (c) informații despre tendințe, inclusiv despre creșterea sau scăderea vânzărilor sau despre marja de profit;
• (d) informații comportamentale, inclusiv legate de incidente de neplată ș i de utilizarea facilităților de credit.

Instituțiile trebuie să se asigure că în vederea selectării factorilor de risc și a criteriilor de rating, experții competenți din domeniile de activitate ale instituției sunt consultați cu privire la raționamentul economic și contribuția la risc a factorilor de risc și a criteriilor de rating luate în considerare.

In stituțiile trebuie să se asigure că scăderea fiabilității informațiilor în timp, de exemplu a informațiilor privind caracteristicile debitorilor obținute în momentul inițierii creditului, este reflectată adecvat în estimarea PD. De asemenea, instituțiile trebuie să se asigure că modelul estimează nivelul corect de risc pentru toate informațiile relevante, disponibile în prezent și cât mai actualizate și că este aplicată o MdP adecvată acolo unde există un grad mai mare de incertitudine din cauza lipsei de i nformații actualizate. În mod special, modelul sau procesul de încadrare trebuie să prevadă o ajustare adecvată și prudențială în ambele situații de mai jos:

• (a) în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din STR privind metodologia de evaluare IRB, în caz ul unor situații financiare mai vechi de 24 de luni, în cazul în care informațiile rezultate din aceste situații financiare reprezintă un factor de risc relevant;
• (b) în cazul unor informații de la biroul de credit care sunt mai vechi de 24 de luni, dacă mai s unt încă relevante la momentul respectiv, în cazul în care informațiile de la biroul de credit reprezintă un factor de risc relevant.

Instituțiile trebuie să folosească în mod consecvent factorii de risc și criteriile de rating, în special pentru orizontul de timp luat în considerare, în dezvoltarea de modele, calibrarea de modele și aplicarea de modele.

În cazul în care există o proporție semnificativă de clienți care folosesc mai multe facilități de același tip în cadrul unui sistem de rating de tip retail luat în considerare, instituțiile trebuie să analizeze nivelul de risc al acestor clienți comparativ cu clienții care folosesc o singură facilitate de tipul respectiv și, atunci când este necesar, să reflecte diferența de nivel de risc din cadrul modelul ui prin factori de risc adecvați.

5.2.3 Tratamentul ratingurilor terțelor părți

Instituțiile trebuie să aibă politici clare care să specifice condițiile în care ratingul unei terțe părți care are o relație contractuală sau organizațională cu un debitor al instituției poate fi luat în considerare în evaluarea riscului debitorului respectiv. Aceste politici trebuie să țină cont de următoarele modalități posibile în care ratingul unei astfel de terțe părți poate fi luat în considerare în evaluarea riscului debitoru lui respectiv:

• (a) ratingul unei astfel de terțe părți este transferat unui debitor relevant („transfer de rating”), în cazul în care nu există nicio diferență la nivel de risc între debitor și partea asociată datorită existenței unei garanții adecvate, iar ratingul unei terțe părți este alocat intern în conformitate cu sistemul de rating pentru care instituția a primit permisiunea în conformitate cu articolul 143 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
• (b) ratingul unei astfel de terțe părți este luat î n considerare ca indiciu pentru modificarea încadrării debitorului respectiv într- o clasă de rating sau o grupă de risc;
• (c) ratingul unei astfel de terțe părți servește ca dată de intrare pentru modelul PD, reflectând sprijinul contractual al părții asociate pentru debitor.

Pentru ca ratingul intern sau extern al unei terțe părți să fie încorporat într -un model PD, instituțiile trebuie să se asigure de toate cele de mai jos:

• (a) că ratingul unei terțe părți îndeplinește toate cerințele pentru factorii de risc relevanți stipulați în secțiunea 5.2.2 ;
• (b) că alte caracteristici de risc relevante privind debitorul și tranzacția sunt corect reflectate în model în conformitate cu art icolul 170 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 170 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și că nu sunt introduse distorsiuni semnificative printr- o ponderare majoră a informațiilor de rating intern sau extern;
• (c) că nu se iau în considerare de două ori efectele oricăror relații cu terțe părți.

Un transfer de rating nu trebuie să modifice încadrarea expunerilor în clase de expunere, sisteme de rating sau modele, însă trebuie să afecteze numai încadrarea în clase de rating sau grupe de risc. Transferurile de rating trebuie realizate astfel încât orice modificări în ratingul unei terțe părți ce reprezintă informații importante despre debitor sau expunere în sensul articolului 173 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să fie reflectate rapid în toate ratingurile influențate.

Sprijinul contractual semnificativ acordat de un debitor unei terțe părți trebuie văzut ca scăzând puterea financiară liberă a debitorului care acordă sprijinul, inclusiv puterea de a rambursa in tegral toate obligațiile către instituția respectivă. Acesta trebuie reflectat în ratingul debitorului care acordă sprijinul.

5.2.4 Filozofia de rating

Instituțiile trebuie să aleagă o filozofie adecvată care să stea la baza încadrării debitorilor sau expunerilo r în clase de rating sau grupe de risc („filozofia de rating”), ținând cont de toate principiile de mai jos:

• (a) Instituțiile trebuie să evalueze dacă metoda utilizată pentru a cuantifica parametrul de risc este adecvată pentru filozofia de rating și să înțeleagă caracteristicile și dinamica încadrării debitorilor sau expunerilor în clase de rating sau grupe de risc („alocare pe clase de rating”) și a estimărilor parametrilor de risc ce rezultă din metoda utilizată.
• (b) Instituțiile trebuie să evalueze adecvarea caracteristicilor și a dinamicii rezultante a alocării de rating și estimările parametrilor de risc ce rezultă din metoda utilizată, cu privire la diferitele lor utilizări și trebuie să înțeleagă impactul acestora asupra dinamicii și volatilității cerințel or de fonduri proprii.
• (c) Filozofia de rating trebuie de asemenea luată în considerare în vederea testării ex -post. Filozofiile sensibile la condițiile economice au tendința de a estima probabilitățile de nerambursare ce constituie indici de prognostic mai bu ni ai ratelor de nerambursare ale fiecărui an. Pe de altă parte, filozofiile mai puțin sensibile la condițiile economice tind să estimeze PD mai apropiate de media PD din diferitele state ale economiei, dar care diferă de ratele de nerambursare observate în anii în care starea economiei este peste sau sub media sa. Abaterile între ratele de nerambursare observate și rata de nerambursare medie pe termen lung din clasa respectivă vor apărea așadar mai probabil în sisteme de rating mai puțin sensibile la condițiile economice. Dimpotrivă, migrațiile între clase vor apărea mai probabil în sisteme de rating mai sensibile la condițiile economice. Aceste profiluri trebuie luate în considerare la evaluarea rezultatelor testării ex - post și, acolo unde este relevant, ale analizei comparative.

Instituțiile trebuie să aplice filozofia de rating aleasă consecvent în timp. Instituțiile trebuie să analizeze caracterul adecvat al filozofiei care stă la baza încadrării debitorilor sau expunerilor în clase de rating sau grupe de risc („filozofia de rating”), ținând cont de toate cele de mai jos:

• (a) conceperea factorilor de risc;
• (b) migrația între clase de rating sau grupe de risc;
• (c) modificările ratelor de nerambursare anuale ale fiecărei clase de rating sau grupe de risc.

În cazul în c are instituțiile folosesc diferite sisteme de rating caracterizate prin diferite filozofii de rating, acestea trebuie să utilizeze cu atenție informațiile privind alocările de rating sau estimările parametrilor de risc, în special atunci când utilizează informațiile de rating sau experiența de nerambursare obținută de la agenții de rating extern. În cazul în care instituțiile folosesc diferite sisteme de rating cu diferite caracteristici, cum ar fi filozofii diferite sau niveluri diferite de obiectivitate, exactitate, stabilitate sau prudență, acestea trebuie să se asigure că sistemele de rating au un nivel adecvat de consecvență și că orice diferențe între ele sunt bine înțelese. Această înțelegere trebuie cel puțin să îi permită instituției să definească o modalitate adecvată de a combina sau cumula informațiile produse de diferite sisteme de rating atunci când acest lucru este necesar potrivit politicilor instituției. Instituțiile trebuie să aibă o înțelegere deplină a ipotezelor și eventualelor inexactități apărute dintr -o astfel de combinare sau cumulare. 5.2.5 Omogenitatea debitorilor în clasele de rating sau grupele de risc

Pentru a se conforma cu cerințele articolului 170 alineatul (1) și ale articolului 170 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cu cele ale articolului 38 din STR privind metodologia de evaluare IRB, instituțiile trebuie să verifice omogenitatea debitorilor sau expunerilor încadrate în aceleași clase de rating sau grupe de risc. În mod special, clasele de rating trebuie definite în așa fel încât fiecare debitor din fiecare clasă de rating sau grupă de risc să aibă un risc de nerambursare rezonabil de similar, iar suprapunerile semnificative ale distribuțiilor riscului de nerambursare între grupe de rating și clase de risc să fie evitate.