5.1 Activități pentru care este necesară depunerea unei cereri de autorizare

În conformitate cu Directiva 2013/36/UE, pentru protejarea economiilor și a stabilității financiare este necesar ca desfășurarea activității ca instituție de credit să facă obiectul obținerii unei autorizații prealabile din partea autorității competente, care poate fi acordată numai în urma evaluării pozitive a cererii depuse de instituția de credit solicitantă.

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă solicitantul îndeplinește toate elementele definiției unei instituții de credit prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (a) din CRR

• – „o întreprindere a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de a lte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu”. În special, acestea trebuie să evalueze dacă instituția de credit solicitantă va exercita atât activitatea de „atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la pu blic”, cât și activitatea de „acordare de credite în cont propriu”.

Acest lucru nu aduce atingere posibilității ca o instituție de credit să desfășoare activitățile prevăzute în anexa I la CRD și în conformitate cu legislația națională. Prin urmare, evalua rea planului de afaceri de către autoritățile competente trebuie să acopere toate activitățile avute în vedere în programul de activitate de instituția de credit solicitantă, inclusiv pe cele care nu vizează activitățile de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu, indiferent dacă acestea sunt prevăzute în anexa I la CRD, sau alte activități în temeiul legislației naționale. Autoritățile competente trebuie să examineze coerența și corespondența dintre activitățile avute în vedere și organizarea internă a solicitantului, precum și lipsa unor elemente care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcțiilor lor de supraveghere. În acest sens, autoritățile competente trebuie să clarifice faptul că, odată autorizată, instituția de credit solicitantă va face obiectul unei examinări temeinice a tuturor activităților desfășurate de instituția de credit exclusiv în scopul determinării impactului tuturor acestor activități asupra reglementării și supra vegherii prudențiale a instituției de credit în ansamblu.

În cazul în care autoritățile competente apreciază că modelul de afaceri al instituției de credit solicitante nu îndeplinește toate elementele definiției unei instituții de credit prevăzute la articolul 4 alineatul 1 punctul (1) litera (a) din CRR, acestea refuză acordarea autorizației.

În absența unei noțiuni comune, la nivelul UE, a elementelor care alcătuiesc definiția unei instituții de credit prevăzută la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 lite ra (a) din CRR, prezentul ghid indică autorităților competente aspectele esențiale ale unor astfel de elemente, precum și domeniile care necesită o atenție specială din partea acestora în momentul evaluării cererii.

Atunci când evaluează dacă expresia „a cărei activitate” este respectată, autoritățile competente trebuie să aprecieze dacă cele două activități de „atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public” și de „acordare de credite în cont propriu” combinate se vor desfășura în mod regulat și sistematic.

Potrivit principiului general al protejării economiilor, atunci când evaluează dacă expresia „atragerea” de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public este respectată, autoritățile competente trebuie să se asigure, printre altele, că modelul de afaceri al instituției de credit solicitante (și, prin urmare, structura de finanțare a acesteia) acoperă primirea și/sau deținerea unor astfel de depozite și/sau a altor fonduri rambursabile până la rambursarea integral ă. Rambursarea integrală se referă la valoarea principalului, cu eventualele dobânzi acumulate, dacă este cazul.

Atunci când evaluează dacă expresia „depozite” este respectată, autoritățile competente trebuie să - și concentreze atenția cel puțin asupra asigurării faptului că acestea sunt:

• a. o sumă de monedă fiduciară sub orice formă (cum ar fi monede, bancnote, bani scripturali etc.);
• b. rambursabile la cerere sau la un moment convenit prin contract și cu sau fără dobândă sau primă;
• c. primite de la terți (persoane fizice sau juridice);
• d. primite în cursul desfășurării activității cu titlu profesional.

De asemenea, autoritățile competente trebuie să ia act de faptul că depozitele pot lua diferite forme, pot fi transferabile sau de alt tip, inclusiv depozite de economii, depozite la termen sau certificate de depozit nenegociabile.

Autoritățile competente mai trebuie să se asigure, printre altele, că excluderile de la noțiunea de depozit eligibil și de la obligația de rambursare prin schema de garantare a depozitelor, ast fel cum se prevede la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2014/49/UE privind schemele de garantare a depozitelor („DGSD”), nu afectează noțiunea de „depozite” în scopul acordării autorizației ca instituție de credit.

Atunci când evaluează dacă expresia specifică „alte fonduri rambursabile” este respectată, autoritățile competente trebuie să se refere nu numai la „instrumentele financiare care dețin caracteristica intrinsecă a rambursabilității”, ci și la „acelea care, deși nu dețin această caracteristic ă, fac obiectul unui acord contractual de rambursare a fondurilor primite”⁷ . De asemenea, acestea trebuie să țină seama de faptul că o astfel de noțiune ar trebui să includă obligațiuni și alte titluri asemănătoare, cum ar fi certificatele negociabile (nu nominale) de depozit, cu condiția ca acestea să fie emise în mod continuu de instituția de credit⁸ .

⁷ Curtea de Justiție, 12 februarie 1999, C -366/97, Romanelli .

⁸ Considerentul 14 din CRD prevede că: „Domeniul de aplicare al măsurilor ar trebui, prin urmare, să fie câ t mai larg posibil, acoperind toate instituțiile a căror activitate constă în preluarea de fonduri rambursabile de la populație, sub formă de depozite sau în alte forme, cum ar fi emiterea permanentă de obligațiuni și de alte titluri asemănătoare [...]” (s ublinierea noastră).

Atunci când evaluează dacă depozitele sau alte fonduri rambursabile sunt preluate „de la public”, autoritățile competente trebuie să se concentreze, în special, asupra faptului dacă „depozitele sau alte fonduri rambursabile” sunt primite sub formă de activități economice de la alte persoane fizice sau juridice decât instituția de credit.

Atunci când evaluează dacă expresia „acordarea de credite” este respectată, autoritățile competente trebuie să se concentreze, în special, asupra posibilității încheierii de către instituția de credit solicitantă a unor contracte de furnizare a unei sume de bani, în scopuri specificate sau nespecificate, pe o perioadă de timp care urmează să fie convenită, sumă ce trebuie rambursată conform condițiilor convenite, care prevăd, de obicei, o remunerație. În ceea ce privește, în special, expresia „în cont propriu”, autoritățile competente trebuie să evalueze dacă instituția de credit solicitantă intenționează să fie creditorul finanțării acordate.

În cadrul evaluării în scopul acordării autorizației ca instituție de credit, autoritățile competente trebuie să analizeze, de asemenea, dacă situația inițială și situația actuală a instituției de credit solicitante impun acordarea unei autorizații ca instituție de credit. Acestea trebuie să evalueze caracterul adecvat și necesitatea autorizării ca instituție de credit, având în vedere activitățile pe care instituția de credit solicitantă intenționează să le desfășoare.

În cazul în care, pe baza informațiilor transmise împreună cu cererea, nu este pe deplin clar dacă intenția reală a instituției de credit solicitante este desfășurarea de activității ca instituție de credit, autoritățile competente trebuie să sporească nivelul de examinare a cererii. Acest lucru este valabil, în special, atunci când acestea identifică o conformare limitată sau formală cu elementele individuale ale definiției unei instituții de credit.

În această situație, autoritățile competente trebuie să examineze ce alte motive economice ar putea avea instituția de credit solicitantă în susținerea depunerii cererii, cum ar fi beneficiile care decurg din statutul de instituție de credit în ceea ce privește reputația, accesul la sisteme de plată și de decontare și finanțarea mai ieftină. Autoritățile competente trebuie, printre altele, să pună un accent deosebit pe nivelul de risc al activităților avute în vedere și pe viabilitatea modelului de afaceri, ținând seama, printre altele, și de posibilele efecte negative asupra sistemelor de garantare a depozitelor, precum și de volumul și calitatea garanțiilor reale constituite la băncile centrale.