7.2 Metodologia de evaluare

Autoritățile competente trebuie să efectueze o analiză calitativă a strategiei de afaceri a instituției de credit solicitante pentru a - și crea o imagine de ansamblu a tipurilor de activități pe care aceasta inte nționează să le desfășoare, a distribuției geografice a acestora, a credibilității ipotezelor pe care se bazează și a profilului de risc asociat al instituției de credit solicitante.

În acest scop, autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie clară cu privire la:

• (a) tipurile de activități pe care instituția de credit solicitantă intenționează să le desfășoare, inclusiv identificarea liniilor de activitate principale și secundare și a tipurilor de clienți vizați. Această analiză trebuie să fie funcțională pentru a stabili activitățile care fac obiectul autorizației sau, în conformitate cu punctul 58 , domeniul de aplicare al autorizației, precum și, după caz, disponibilitatea altor regimuri de autorizare adecvate. De asemenea, examinarea trebuie să - i permită autorității competente să înțeleagă profilul de risc asociat, inclusiv riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, și impactul asupra cerințelor de capital, necesarului de lichiditate și de finanțare, precum și asupra cadrului de administrare a activității;
• (b) distribuția geografică a activităților, inclusiv exercitarea preconizată a acestora prin intermediul filialelor și al sucursalelor sau prin libertatea de a presta servicii în cadrul UE sau într - o țară terță, precum și extinderea planificată pentru viitor. În special în cazul în care modelul de afaceri prevede utilizarea de soluții digitale, autoritățile competente trebuie să eva lueze dacă activitățile transfrontaliere planificate intră sub incidența „libertății de a presta servicii” sau a „dreptului de stabilire”. Analiza trebuie să faciliteze, printre altele, înțelegerea de către autoritățile competente a oricărei alte cerințe d e reglementare necesare pentru a obține acces pe piețele vizate (de exemplu, notificarea pașaportului), a oricărui risc de reglementare conex, precum și a justificării economice sau financiare a structurii corporative și a distribuției geografice avute în vedere. Aceasta trebuie să fie confirmată și de analiza riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociat unei jurisdicții, efectuată în contextul evaluării structurii operaționale. În cazul în care o instituție de credit solicitantă intenționează să - și desfășoare o mare parte din activitățile sale în afara jurisdicției în care a depus cererea de autorizare, autoritatea competentă, conform considerentului 16 din CRD, trebuie să evalueze dacă prin alegerea jurisdicției de aplicare se urmărește evitarea standardelor de reglementare mai stricte (de exemplu, în ceea ce privește regimul de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului) în vigoare în alt stat membru;
• (c) strategia globală, analizând raționamentul de afaceri al instituție i de credit solicitante, precum și strategia globală a grupului, atunci când solicitantul face parte dintr -un grup. Aceasta include o înțelegere adecvată a obiectivelor strategice, a principalilor factori determinanți ai activității, a oricărui avantaj com petitiv identificat, a obiectivelor cantitative și calitative ale planului de afaceri, inclusiv a produselor sau serviciilor societății, a propunerii de valoare și a poziționării pe piață.

În ceea ce privește, în special, modelele de afaceri inovatoare și/ sau mecanismele de punere în aplicare, autoritățile competente trebuie să acorde, de asemenea, atenție descrierii caracteristicilor inovatoare ale serviciilor și produselor avute în vedere, inclusiv oricărei eventuale creșteri a expunerii la riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. În conformitate cu abordarea bazată pe proporționalitate și pe riscuri, autoritățile competente pot avea în vedere examinarea explicației subiacente privind atractivitatea, prețul, structura și avantajul comparativ al produsului nou. Această examinare trebuie să fie coordonată și completată cu analiza pieței vizate, descrisă în secțiunea 7.2.3 , și cu impactul potențial al indicatorilor- cheie externi asupra strategiei de afaceri.

O înțelegere clară a strategiei de afaceri planificate va permite autorităților competente să evalueze strategia de finanțare conexă, factorii externi și interni relevanți pentru atingerea obiectivelor strategice și plauzibilitatea ipotezelor cantitative. În general, evaluarea trebuie să - i permită autorității competente să - și formeze o opinie asupra punctelor forte, punctelor slabe, oportunităților și riscurilor strategiei de afaceri.

7.2.2 Structura de finanțare, evaluarea și gestionarea lichidității

Autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie clară cu privire la sursele preconizate pentru finanțarea activităților economice planificate, inclusiv cu privire la sursa (sursele) capitalului inițial. Autoritățile competente trebuie să examineze informațiil e transmise de instituția de credit solicitantă (în special în temeiul articolului 4 din STR privind informațiile pentru autorizare) pentru a evalua profilul de lichiditate și structura pasivelor, cu accent deosebit pe credibilitatea ipotezelor pe care se bazează. În ceea ce privește structura pasivelor, autoritățile competente trebuie să evalueze diferitele surse de finanțare (tipuri de pasive, instrumente și contrapărți), costurile aferente, opțiunile încorporate și scadențele contractuale și comportamentale ale acestora. O opinie clară asupra profilului de lichiditate și structurii pasivelor va permite autorităților competente să evalueze proiecțiile privind indicatorii de lichiditate și de finanțare reglementați, cum ar fi LCR¹⁰ și NSFR¹¹ , ținând cont și de evoluția acestora în orizontul de planificare ca urmare a activităților economice în creștere treptată și a strategiei de finanțare pusă în aplicare (de exemplu, atragerea treptată a deponenților) în faza de înființare. Autoritățile competente trebuie să țină seama și de faptul că, deși în primul an de activitate majoritatea surselor de finanțare disponibile sunt, de obicei, stabile (de exemplu, capitalul social), iar activele lichide au o pondere mare, evoluția indicatorilor reglementați poate varia în funcție de activitățile economice planificate și de strategia de finanțare aferentă a solicitantului.

¹⁰ Vezi Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului Euro pean și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit.

¹¹ Vezi partea a șasea titlul IV din CRR (introdus în CRR II).

Autoritățile competente trebuie să efectueze o evaluare mai intensă, care să includă întrebări detaliate referitoare la posibile scenarii alternative, în cazul în care structura de finanțare prezintă niveluri ridicate de concentrare sau un profil de finanțare dezechilibrat (de exemplu, necorelarea excesivă a scadențelor).

Costurile de finanțare trebuie evaluate în contextul evaluării previziunilor financia re (vezi 7.2.5 ) în cadrul profiturilor și pierderilor instituției de credit solicitante și, dacă este fezabil și adecvat, acestea trebuie comparate cu cele ale instituțiilor similare. În plus, ipotezele care stau la bază – în special ratele planificate ale dobânzii – trebuie evaluate în raport cu mediul economic și macroeconomic.

Autoritățile competente trebuie să examineze informațiile transmise, în special în conformitate cu articolul 4 litera (g) punctele (ii)-(v)¹² din STR privind informațiile pentru autorizare , în vederea evaluării capacității instituției de credit solicitante de a - și finanța, monitoriza, actualiza și raporta poziția de lichiditate și amortizoarele corespunzătoare, conform necesităților sale¹³ .

¹² Articolul 4 litera (g) din STR privind informațiile pentru autorizare prevede că cererea stabilește „o descriere a următoarele cadre și politici ale instituției de credit solicitante: [...] (b) politica de gestionare a riscului de lichiditate; (c) politica de concentrare și diversificare a finanțării; (d) politica de gestionare a garanțiilor reale; (e) politica de atragere de depozite”.

¹³ Vezi secțiunea 9.4 , „Cadrul de control intern”.

Autoritățile competente trebuie să examineze informațiile transmise, în special în conformitate cu articolul 4 litera (a) punctul (v)¹⁴ din STR privind informațiile pentru autorizare , în scopul evaluării gradului general de pregătire a procesului de evaluare a adecvării lichidității interne, având în vedere, de exemplu, următoarele aspecte:

• (a) administrarea lichidităților. Autoritățile competente trebuie să înțeleagă clar capacitatea e fectivă a instituției de a - și gestiona lichiditățile, inclusiv dacă funcțiile în cauză dispun de resurse suficiente pentru a asigura o bună gestionare a lichidităților și dacă sunt în măsură să calculeze NSFR și LCR. De asemenea, autoritățile competente trebuie să înțeleagă clar liniile de raportare instituite în scopul discuțiilor cu privire la lichiditatea instituției și riscurile conexe, inclusiv la conținutul și frecvența preconizate ale rapoartelor adresate organului de conducere, conducerii superioare și comitetelor relevante (dacă este cazul), pentru a stabili dacă acestea pot discuta și dezbate aspectele relevante;
• (b) strategia de finanțare și planificarea lichidităților. Autoritățile competente trebuie să înțeleagă clar capacitatea instituției de credit de a elabora scenarii, inclusiv simulări de criză și planuri de finanțare pentru situații neprevăzute;
• (c) cadrul de control intern al lichidității. Autoritățile competente trebuie să înțeleagă clar procesele de revizuire, validare și fundamentare pe bază de probe avute în vedere (de exemplu, rapoarte, dovezi ale controlului).

¹⁴ Articolul 4 litera (h) din STR privind informațiile pentru autorizare prevede că „Cererea stabilește toate aspectele de mai jos cu privire la situația financiară a instituției de credit solicitante: [...] un rezumat al evaluării adecvării lichidității interne, la nivel consolidat, subconsolidat și individual, după caz, care să demonstreze că resursele de lichidități ale instituției de credit vor fi adecvate pentru îndeplinirea cerințelor sale individuale de lichiditate; […]”.

În conformitate cu abordarea bazată pe proporționalitate prevăzută la punctul 70 , autoritățile competente trebuie să evalueze capacitatea și gradul de pregătire ale instituției de credit solicitante de a face față crizei de finanțare. În acest scop, autoritățile competente trebuie să analizeze impactul scenariului de criză de finanțare și de lichiditate prezentat, cum ar fi o creștere a costurilor de finanțare, asupra indicatorilor de lichiditate și de finanțare.

Dacă este cazul, autoritățile competente trebuie să se asigure că descrierea prezentată a procesului relevant de elaborare a planului de redresare reflectă indicatorii de lichiditate și de finanțare.

La evaluarea riscurilor pentru lichiditate și finanțare, autoritățile competente trebuie să verifice respectarea în viitor de către instituția de credit solicitantă a cerințelor m inime prevăzute de legislația UE și națională relevantă de punere în aplicare. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al evaluării ar putea fi extins dincolo de aceste cerințe minime, cu scopul de a permite autorităților competente să solicite instituției de credit solicitante sporirea resurselor de lichidități pentru a compensa riscurile și incertitudinile neidentificate.

7.2.3 Principalii factori externi, inclusiv mediul de afaceri

Pentru a- și forma o opinie cu privire la plauzibilitatea ipotezelor strategice ale unei instituții, autoritățile competente trebuie să acopere principalii factori externi ai planului de afaceri, inclusiv mediul de afaceri, în cadrul evaluării lor globale, în conformitate cu criteriile indicate mai jos.

În conformitate cu abordarea baz ată pe proporționalitate prevăzută la punctul 70 , autoritățile competente trebuie să examineze prezentarea generală a analizei piețelor vizate transmisă de instituția de credit solicitantă, cu scopul de a dobândi o înțelegere corespunzătoare a mediului de afaceri existent, luând în considerare activitățile principalilor actori existenți și ale potențialilor concurenți de pe piața vizată și evoluția probabilă a mediului de afaceri.

În acest scop, autoritățile competente trebuie să examineze analiza tendințelor de pe piața vizată care ar putea afecta performanța și rentabilitatea instituției. Acestea pot include, de la caz la caz, tendințele de reglementare și macroprudențiale (de exemplu, modificări ale legislației privind distribuția produselor de retail bancar sau modificări ale raportului împrumut/valoare maxim permis pentru creditele ipotecare), tendințele tehnologice (de exemplu, trecerea la platforme electronice în cazul anumitor tipuri de tranzacții) și tendințele societale/demografice (de exemplu, compoziția clienților, schimbarea produselor ca urmare a evoluției pieței, creșterea cererii de facilități bancare islamice).

După caz și pe baza unei analize de la caz la caz, trimiterea la actorii existenți și la potențialii concurenți ar putea include, pe lângă instituțiile financiare existente, societăți tehnologice globale în extindere pe piața serviciilor financiare. O astfel de analiză trebuie efectuată și în coordonare cu revizuirea pieței vizate, inclusiv a impactului acestor concurenți asupra instituției de credit solicitante, de exemplu asupra marketingului direct pentru consumatori.

7.2.4 Principalii factori interni

În conformitate cu abordarea proporțională prevăzută la punctul 71 și de la caz la caz, autoritățile competente trebuie să efectueze o analiză a caracteristicilor calitative ale modelului de afaceri avut în vedere de instituția de credit solicitantă pentru a înțelege factorii determinanți ai succesului și principalele dependențe ale acesteia în formarea opiniei instituției de credit solicitantă.

În acest sens, domeniile care trebuie analizate de autoritățile competente trebuie să includă principalii factori en dogeni care influențează succesul modelului de afaceri, cum ar fi punctele forte avute în vedere de instituția de credit solicitantă în relațiile cu clienții, furnizorii și partenerii, calitatea platformelor informatice și capacitatea operațională și de re surse, precum și factori precum furnizorii terți, intermediarii, expunerea potențială la riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și factorii de reglementare specifici.

Autoritățile competente trebuie, de asemenea, să evalueze dacă previz iunile financiare corespund strategiei de afaceri prevăzute în plan, dacă există un plan clar pentru punerea în aplicare și capacitatea de a executa și de a pune în aplicare planul de afaceri. În acest sens, examinarea efectuată de autoritățile competente trebuie să țină seama și de evaluarea continuă a capacității profesionale a conducerii, inclusiv în ceea ce privește planul de afaceri și modificările acestuia în timp, precum și de disponibilitatea unor resurse umane suficiente pentru a asigura punerea în aplicare a strategiei de afaceri. În sprijinul acestei evaluări, autoritățile competente trebuie să țină seama de experiența profesională anterioară a membrilor organului de conducere.

7.2.5 Previziuni financiare

Autoritățile competente trebuie să efectueze o analiză cantitativă a planului de afaceri al instituției de credit solicitante, axându - se pe previziunile financiare prezentate, atât în cazul scenariului de bază, cât și al celui advers – având în vedere distribuția geografică, tipurile de activități și poziția pe piață la nivel individual și, după caz, la nivel consolidat de grup sau la nivel subconsolidat [articolul 4 litera (a) din STR privind informațiile pentru autorizare¹⁵ ]. De asemenea, autoritățile competente trebuie să examineze pozițiile financiare (de exemplu, pe baza bilanțului), riscul (de exemplu, pe baza cuantumului total al expunerii la risc, „TREA”, sau altor măsuri de administrare a riscului) și/sau constrângerile organizatorice și/sau statutare.

¹⁵ Articolul 4 litera (a) din STR privind informațiile pentru autorizare prevede că cererea trebuie să conțină „informații previzionale privind instituția de credit solicitantă la nivel individual și, după caz, la nivel consolidat de grup și la niv el subconsolidat (indicând cota reprezentată de instituția de credit), cel puțin pe baza scenariului de bază și a scenariului de criză, inclusiv: [..]”.

Scopul analizei cantitative a previziunilor financiare din planul de afaceri trebuie să fie evaluarea credibilității ipotezelor pe care se bazează acestea (în ceea ce privește creșterea economică, generarea de venituri, estimarea costurilor și a riscurilor subiacente), a viabilității și sustenabilității modelului de afaceri al solicitantului și a capacității globale a acestuia de a obține rezultatele preconizate în conformitate cu cerințele prudențiale, atât în scenariul de bază, cât și în scenariul advers.

Evaluarea previziunilor financiare trebuie să reflecte strategia de afaceri vizată a instituției de credit solicitante în ceea ce privește cele mai importante zone geografice ale acesteia, inclusiv filialele, sucursalele, activitățile exercitate prin libertatea de a presta servicii, tipurile de act ivități, liniile de activitate și liniile de produse bazate pe contribuția la profit (de exemplu, pe baza profiturilor și a pierderilor) și să examineze credibilitatea ipotezelor cantitative pe care se bazează acestea (de exemplu, activități pe regiune, venituri din onorarii, număr de clienți, costuri cu personalul, ipoteze macroeconomice etc.).

Atunci când evaluează rentabilitatea planului de afaceri, autoritățile competente trebuie să acorde o atenție deosebită acelor domenii din strategia de afaceri vizată care sunt cele mai relevante pentru sustenabilitatea viitoare a modelului de afaceri și pentru supraviețuirea în situații de criză. În măsura în care este posibil și după caz, acestea trebuie să țină seama și de expunerea instituției de credit solicitante la riscurile și vulnerabilitățile existente sau noi.

În acest scop, autoritățile competente trebuie să examineze explicația privind viabilitatea inițială a instituției de credit și sustenabilitatea modelului de afaceri pe o perioadă de timp necesară instituției de credit solicitante să ajungă la starea de echilibru, în orice caz pe o perioadă de cel puțin trei ani. În ceea ce privește scenariul advers , ar trebui să fie suficient ca instituția de credit să poată respecta cerințele prudențiale la sfârșitul orizontului de planificare.

Poate fi necesar ca autoritățile competente să evalueze un plan de afaceri cu un orizont de timp mai lung, de exemplu de cel mult cinci ani. Acesta poate fi, de exemplu, cazul solicitanților al căror ciclu de afaceri se întinde pe o perioadă de cinci ani sau ale căror planuri de afaceri pe trei ani prezintă deficiențe în materie de sustenabilitate. În astfel de cazuri, intensitatea cu care se efectuează evaluarea trebuie calibrată în funcție de profilul de risc al planului de af aceri, de potențialele deficiențe și de incertitudinea legată de orizontul de timp mai lung.

În măsura în care este posibil și după caz, autoritățile competente trebuie să efectueze o comparație inter pares relevantă pentru instituția de credit solicitantă . Autoritatea competentă trebuie să stabilească instituția similară sau grupul de instituții similare pe baza produsului/liniilor de activitate concurente care vizează aceeași sursă de profituri/clienți și să - și bazeze analiza pe datele de supraveghere, de piață și macroeconomice aflate în posesia autorității competente. În astfel de cazuri, rezultatul evaluării care decurge din comparația inter pares trebuie să completeze opinia experților autorității competente. În cazul în care comparația inter pares nu este fezabilă, autoritățile competente trebuie să se bazeze pe opinia experților.

Autoritățile competente trebuie să ia în considerare evaluarea tendințelor și a indicatorilor de rentabilitate, ținând seama de riscurile pe care instituția de credit solicitantă intenționează să și le asume și de performanța corespunzătoare în comparație cu cea a instituțiilor similare. În sprijinul acestei evaluări, autoritățile competente pot să utilizeze cei mai frecvenți indicatori de rentabilitate și de risc, cum ar fi rentabilitatea financiară, randamentul activelor, eficiența costurilor, costul riscului și efectul de levier. Utilizarea de către autoritatea competentă a unor indicatori specifici trebuie să reflecte tipul și nivelul de risc avut în vedere de instituția de credit solicitantă pentru a genera profituri (de exemplu, o instituție cu un randament mai scăzut, dar mai stabil, și un apetit moderat pentru risc poate fi mai sustenabilă decât o instituție cu un randament mare, dar cu un apetit pentru risc foarte agres iv). Autoritățile competente trebuie să evalueze cu atenție riscul care stă la baza performanței economice (de exemplu, nivelul de risc al activelor), ținând seama, pe cât posibil, și de indicatorii ajustați la risc.

Autoritățile competente trebuie să fie în măsură să înțeleagă clar sursele de profit și pierdere ale instituției (în special factorii determinanți, cum ar fi volumele – stocul și fluxul – și prețurile/marjele), pentru a identifica principalii factori determinanți și dependențele performanței unei întreprinderi și potențialele vulnerabilități. După caz, având în vedere abordarea bazată pe proporționalitate prevăzută la punctul 70 , autoritățil e competente trebuie să efectueze o defalcare a veniturilor/sursei de venit pentru a înțelege dacă sursele de venituri preconizate sunt în concordanță cu strategia generală de afaceri vizată (tipul modelului de afaceri, mărimea întreprinderii). În acest sens, autoritățile competente trebuie să acorde atenție așteptărilor excesiv de optimiste privind profitul, legate, de exemplu, de rata dobânzii la termen și de alte ipoteze relevante generatoare de venituri, precum și impactului potențial al acestora asupra fiabilității și, în cele din urmă, asupra sustenabilității proiecțiilor.

În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la punctul 70, aut oritățile competente trebuie să examineze prețul și structura produselor instituției de credit solicitante. În acest scop, se poate avea în vedere, de exemplu:

• (a) dependența de surse de venit riscante sau concentrate (de exemplu, credite ipotecare subprime, c redite cu efect de levier, credite de consum, grupuri specifice de clienți) și efectele acesteia asupra modelului de afaceri, cum ar fi creșterea vulnerabilității la schimbările din mediul de afaceri (de exemplu, scăderea prețului la bunurile imobiliare, s căderea cererii de produse finanțate prin credite de consum);
• (b) dependența de surse de venit mai volatile (de exemplu, venituri din tranzacționare, venituri din acoperirea riscurilor sau alte surse nerecurente) și implicațiile pentru sustenabilitatea pe termen lung a veniturilor.

Autoritățile competente trebuie să înțeleagă clar diferitele modele de venituri [de exemplu, bazate pe venituri din dobânzi (de exemplu, activități de creditare a clienților) sau pe venituri din taxe (de exemplu, servicii de finanțare a comerțului, servicii bancare corespondente, servicii de custodie sau de consultanță)], factorii determinanți specifici ai veniturilor, indicatorii- cheie de performanță și nivelul de risc al liniilor de activitate conexe. În toate cazurile, acestea tre buie să înțeleagă clar modelul de venituri al instituției de credit solicitante, modul în care aceasta preconizează să genereze venituri atât în situații normale, cât și în situații de criză, precum și credibilitatea ipotezelor pe care se bazează.

Autoritățile competente trebuie să acorde o atenție deosebită ratelor ridicate de creștere și ipotezelor de risc asociate, inclusiv în ceea ce privește caracterul adecvat al capacității instituției de credit solicitante de execuție și de administrare a riscurilor, pentru a sprijini realizarea proiecțiilor vizate, în conformitate cu analiza efectuată în temeiul punctului 92. Evaluarea credibilității ipotezelor pe care se bazează aceasta trebuie efectuată ținând seama de mai multe elemente, inclusiv strategia generală de afaceri, prețul produselor, mediul de afaceri, strategia de finanțare, toleranța și apetitul pentru risc, existența unor politici menite să asigure o administrare corectă și prudentă etc. În ceea ce privește sustenabilitatea modelului de afaceri, autoritățile competente trebuie să înțeleagă în detaliu structura costurilor și indicatorii relevanți, de exemplu evoluția indicatorului - țintă de eficiență a costurilor (în termeni absoluți sau relativi față de instituții similare) la sfârșitul orizontului de timp avut în vedere pentru planul de afaceri și în situații de criză.

Structura- țintă a costurilor (de exemplu, costurile cu forța de muncă, administr ative sau informatice) trebuie analizată în termeni absoluți și, dacă este posibil și adecvat, în comparație cu instituții similare, ținând seama de impactul negativ semnificativ pe care subestimarea anumitor costuri, în special în faza de începere a activității sau în situații de criză, îl poate avea asupra sustenabilității modelului și/sau a strategiei de afaceri. Autoritățile competente trebuie să acorde atenție concentrărilor recurente ale costurilor care pot reflecta soliditatea structurii costurilor.

În ceea ce privește, în special, modelele de costuri, este probabil ca instituțiile de credit solicitante care se bazează în mod semnificativ pe modele de afaceri bazate pe tehnologie să contracteze costuri marginale mai mici decât instituțiile de credit cu tranzacții asociate unor costuri variabile mari. În consecință, rentabilitatea unor astfel de modele de afaceri este, în principiu, susceptibilă să crească după atingerea unei anumite mase critice care să absoarbă costurile fixe de investiții. Prin urmare, în cazul acestor solicitanți, autoritățile competente trebuie să ia în considerare cheltuielile esențiale, cum ar fi cele cu talentele în domeniul ingineriei sau al marketingului de produse și investițiile în infrastructură.

7.2.6 Opinia generală în mate rie de supraveghere

Pe baza planului de afaceri și a previziunilor financiare furnizate, autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie generală în materie de supraveghere pentru a evalua (a) dacă modelul de afaceri al instituției de credit solicitante va fi viabil și sustenabil și (b) dacă instituția de credit solicitantă va putea să respecte cerințele prudențiale în orizontul de planificare. Pe baza opiniei experților autorității competente, obiectivul opiniei generale în materie de supraveghere este acela de a efect ua o evaluare integrată și cuprinzătoare a planului de afaceri și a previziunilor financiare și, în special, a credibilității ipotezelor pe care se bazează acestea. Opinia în materie de supraveghere trebuie să se bazeze pe evaluarea informațiilor primite c u privire la strategia de afaceri, mediul de afaceri (posibile instituții similare, tendințe ale pieței și alți factori externi care ar putea afecta rentabilitatea în viitor) și la principalii factori interni și să fie comparată cu opiniile proprii ale instituției de credit solicitante (previziuni financiare, astfel cum se explică la punctele 93-106 ), pentru a evalua credibilitatea acestora în ansamblu.

Pe baza informațiilor analizate, autoritatea competentă trebuie să dezbată ipotezele instituției de credit solicitante și să - și formeze propria opinie în materie de supraveghere. În cazul în care ipotezele nu sunt credibile, autoritățile competente pot elabora ipoteze alternative și pot efectua o analiză de sensibilitate, pentru a determina impactul cantitativ asupra domeniilor conexe din planul de afaceri. Dezbaterea succesivă și aplicarea corespunzătoare a ipotezelor alternative, dacă este necesar, vor permite autorității competente să cuantifice și să evalueze impactul global al analizei de sensibilitate asupra previziunilor financiare și, în cele din urmă, asupra celor mai relevante cerințe prudențiale. Autoritatea competentă poate dezbate scenariul de bază, precum și scenariul advers.

Elaborarea opiniei în materie de supraveghere și a analizei de sensibilitate trebuie să respecte principiul proporționalității, astfel cum se prevede la punctul 70 , având în vedere riscul relativ și complexitatea modelului de afaceri avut în vedere. În cazul în care opinia generală în materie de supraveghere diferă de opinia solicitantului, autoritățile competente pot avea în vedere un schimb de observații specifice cu instituția de credit solicitantă, în vederea completării informațiilor și aprofundării înțelegerii ipotezelor formulate de instituția de credit solicitantă. Dialogul în materie de supraveghere poate duce la transmiterea de către instituția de credit solicitantă a unui plan de afaceri și a unor previziuni financiare revizuite, care să reflecte orice măsuri de remediere necesare pentru a asigura viabilitatea și sustenabilitatea acestuia și, în cele din urmă, conformitatea cu cerințele prudențiale pentru orizontul de planificare. În această situație, autoritățile competente pot avea în vedere și măsuri de atenuare, sub formă de condiții suspensive , obligații ulterioare sau restricții, astfel cum se prevede în secțiunea 4.2, punctele 25-32.