13.2 Raportul dintre remunerația fixă și cea variabilă

La stabi lirea componentelor fixe ale remunerației pentru personal în temeiul articolului 30 alineatul (1), firma de investiții trebuie să le stabilească la un nivel care să permită o politică pe deplin flexibilă privind remunerația variabilă pentru întregul person al. În acest scop, politica de remunerare trebuie să stabilească un raport adecvat între componenta variabilă și componenta fixă a remunerației totale.

Raportul stabilit reprezintă raportul dintre componenta variabilă a remunerației ce ar putea fi acordată ca maxim pentru următoarea perioadă de activitate și componenta fixă a remunerației pentru următoarea perioadă de activitate. Raporturile maxime permise trebuie să includă niveluri ale plăților care să acopere performanța „peste țintă” sau performanța excepțională și nu trebuie să reflecte doar performanța „țintă” sau performanța preconizată. Raportul efectiv dintre remunerația variabilă acordată și remunerația fixă trebuie să crească odată cu performanța atinsă.

La stabilirea raportului, firmele de investiții trebuie să țină seama de activitățile lor economice, de riscurile și de impactul personalului sau al categoriilor de personal asupra EBA Public

profilului de risc al firmei de investiții sau al activelor pe care le administrează, precum și de stimulentele acorda te personalului pentru a acționa în interesul firmei de investiții și de necesitatea de a menține flexibilitatea costurilor în funcție de evoluția profiturilor și a pierderilor în timp.

La stabilirea raportului, firmele de investiții trebuie să ia în considerare faptul că o componentă variabilă legată de performanță poate avea un efect pozitiv asupra „partajării riscurilor” și a stimulării unui comportament prudent de asumare a riscurilor în conformitate cu apetitul pentru risc al firmelor de investiții, în timp ce o componentă variabilă disproporționată ar putea avea, în anumite circumstanțe, efecte negative. Cu cât remunerația variabilă posibilă este mai mare decât remunerația fixă, cu atât va fi mai puternic stimulentul de a obține performanța necesară și cu atât mai mari pot deveni riscurile asociate. Firmele de investiții trebuie să ia în considerare că personalul se poate obișnui cu o remunerație variabilă considerabilă și se poate aștepta să o primească. În cazul în care componenta fixă este prea mică în comparație cu remunerația variabilă, o firmă de investiții poate întâmpina dificultăți în a reduce sau a elimina remunerația variabilă într - un exercițiu financiar slab.

Firmele de investiții pot stabili raporturi diferite pentru jurisdicții diferite, unități operaționale diferite, funcții de control intern și corporative diferite și categorii de personal diferite, de exemplu personalul identificat, personalul neidentificat responsabil cu administrarea activelor, personalul de vânzări, personalul din funcț ii de control sau personalul din funcții administrative. În cazuri excepționale și justificate corespunzător, politica de remunerare poate prevedea un raport diferit pentru membrii individuali ai personalului identificat ce aparțin unei anumite categorii de personal comparativ cu alți membri ai personalului cuprinși în aceeași categorie de personal.

Raportul maxim trebuie calculat ca sumă a tuturor componentelor variabile ale remunerației ce ar putea fi acordată ca un maxim într -un an de activitate dat, inclusiv suma ce trebuie luată în considerare pentru bonusul de retenție, împărțită la suma tuturor componentelor fixe ale remunerației ce va fi acordată cu privire la același an de activitate. În orice caz, toate componentele remunerației trebuie corect alocate fie componentei variabile, fie celei fixe a remunerației, în conformitate cu prezentul ghid. Firmele de investiții pot omite unele dintre componentele fixe ale remunerației dacă acestea nu sunt esențiale, de exemplu când sunt acordate beneficii nemonetare proporționale.

Raportul efectiv trebuie calculat ca suma tuturor componentelor variabile ale remunerației ce au fost acordate pentru ultimul an de activitate, astfel cum sunt stipulate în prezentul ghid, inclusiv sumele acordate pentru perioade de acu mulare multianuale, împărțită la suma componentelor fixe ale remunerației acordate pentru același an de activitate. Pentru perioadele de acumulare multianuale care nu se repetă anual, firmele de investiții pot lua în considerare în mod alternativ, în fiecare an al perioadei de activitate, valoarea maximă a remunerației variabile ce poate fi acordată la sfârșitul perioadei de activitate împărțită la numărul de ani din care este formată perioada de activitate. EBA Public

Firmele de investiții nu pot lua în considerare valoarea remunerației variabile garantate acordate care poate fi acordată ca bonus de început personalului nou la calcularea raportului dintre componenta variabilă și cea fixă a remunerației totale pentru prima perioadă de activitate atunci când stabilesc d acă acestea respectă raportul stabilit în politica lor de remunerare.

Firmele de investiții trebuie să fie în măsură să explice raționamentul ce stă la baza raporturilor maxime stabilite între componenta variabilă și cea fixă a remunerației în politica lor de remunerare și modul în care s - ar modifica raportul real comparativ cu raportul maxim în funcție de indicatorii de risc și de performanță.