15.2 Perioada de amânare și proporția remunerației amânate

Perioada de amânare începe după efectuarea acordării (de exemplu, în momentul plății avansului din remunerația variabilă). Amânarea poate fi aplicată ambelor tipuri de remunerație variabilă, numerar și instrumente.

La stabilirea perioadei de amânare efective și a proporției de amânat în conformitate cu cerințele minime prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (l) din Directiva (UE) 2019/2034, firmele de investiții trebuie să ia în considerare:

• a. responsabilitățile și autoritățile personalului identificat și sarcinile pe care le -a îndeplinit acesta;
• b. c iclul economic și natura activităților firmei de investiții;
• c. fluctuațiile preconizate în activitatea și performanța economică și riscurile firmei de investiții și ale unității operaționale, precum și impactul personalului identificat asupra acestor fluctuaț ii;
• d. raportul dintre componenta variabilă și cea fixă a remunerației totale și valoarea absolută a remunerației variabile. EBA Public

Firmele de investiții trebuie să stabilească pentru care categorii de personal identificat, luând în considerare, de asemenea, roluri le și responsabilitățile acestora, trebuie aplicate perioade de amânare mai lungi decât perioada minimă impusă de cel puțin trei -cinci ani pentru a se asigura că remunerația variabilă este aliniată la profilul de risc pe termen lung. În cazul în care sunt folosite perioade de acumulare multianuale mai lungi și în care perioada de acumulare mai lungă conferă mai multă certitudine cu privire la riscurile care s -au materializat de la începutul perioadei de acumulare, firmele de investiții trebuie să ia în cons iderare acest fapt când stabilesc perioadele de amânare și de reținere și pot introduce, unde este cazul, perioade de amânare mai scurte decât perioadele de amânare care ar fi adecvate atunci când s- ar folosi o perioadă de acumulare de un an. În orice caz, se aplică cerința minimă a unei perioade de amânare de trei ani.

Firmele de investiții trebuie să stabilească o parte adecvată a remunerației care trebuie amânată pentru o categorie de personal identificat sau un singur membru al personalului identificat la proporția minimă de 40 % sau peste aceasta. În cazul unor sume deosebit de mari ale remunerației variabile, proporția perioadei de amânare pentru acești membri ai personalului trebuie să fie de cel puțin 60 %.

Firmele de investiții trebuie să definească nivelul de remunerație variabilă care constituie

• o sumă deosebit de mare, ținând cont de remunerația medie plătită în cadrul firmei de investiții, atunci când este disponibil, de raportul ABE de evaluare comparativă a remunerării privind firmele de investiții și, unde este cazul, de rezultatele naționale sau de alt nivel ale evaluării comparative a remunerării, precum și de pragurile stabilite de autoritățile competente. La punerea în aplicare a ghidului, autoritățile competente trebuie să stabilească un p rag absolut sau relativ, ținând cont de criteriile de mai sus. Remunerarea la pragul de mai sus sau peste acesta trebuie considerată întotdeauna ca fiind în sumă deosebit de mare.

În cazul în care firmele de investiții stabilesc proporția amânată cu o seri e de sume absolute (de exemplu, partea între 0 și 100: 100 % avans; partea între 100 și 200: 50 % în avans și restul amânat; iar partea de peste 200: 25 % în avans, iar restul amânat), firmele de investiții trebuie să poată demonstra autorității competente că, în medie ponderată, pentru fiecare membru al personalului identificat, firma de investiții respectă pragul de amânare minim de 40 %- 60 % și că partea amânată este adecvată și corect aliniată cu tipul activității, cu riscurile sale și cu activitățile respectivului membru al personalului identificat.

În cazul în care principiile generale ale legislației naționale a contractelor și a muncii împiedică reducerea substanțială a remunerației variabile în cazul în care apare o performanță financiară redusă sau negativă a firmei de investiții, firmele de investiții trebuie să aplice un grafic de amânare și să folosească instrumente pentru acordarea remunerației variabile care garantează că ajustările ex -post la riscuri sunt aplicate pe cât posibil. Printre ele s e pot număra oricare dintre următoarele:

• a. stabilirea unor perioade de amânare mai lungi; EBA Public
• b. evitarea folosirii intrării în drepturi pe o bază proporțională în situații în care poate fi aplicat un acord de tip „malus”, însă aplicarea unui acord de tip „clawback” ar face obiectul unor impedimente juridice;
• c. acordarea unei părți mai mari a remunerației variabile sub formă de instrumente care sunt aliniate la performanța firmei de investiții și supuse unor perioade de amânare și reținere suficient de lungi.