6.1 Considerații generale

Autoritățile competente trebuie să evalueze și să puncteze riscurile pentru capital care au fost identificate ca fiind semnificative pentru firma de investiții. Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării, autoritățile competente trebuie să identifice mai întâi sursele de risc pentru capital la care firma de investiții este sau poate fi expusă. În acest scop, autoritățile competente trebuie să valorifice cunoștințele dobândite în urma evaluării altor elemente SREP, a comparării poziției firmei de investiții cu omologii și a oricăror alte activități de supraveghere. Evaluarea riscurilor pentru capital trebuie efectuată în mod

49 proporțional, și anume ajustând nivelul de detaliu al analizei în funcție de natura, mărimea și complexitatea firmei de investiț ii.

Scopul prezentului titlu este de a furniza metodologii comune care să fie luate în considerare pentru evaluarea riscurilor individuale, precum și pentru gestionarea și controlul riscurilor. Aceasta nu este menită să fie exhaustivă și oferă autoritățil or competente o marjă de manevră pentru a lua în considerare alte criterii suplimentare care pot fi considerate relevante pe baza experienței lor și a caracteristicilor specifice ale firmei de investiții.

Prezentul titlu oferă autorităților competente orientări pentru evaluarea riscurilor și a costurilor legate de posibila lichidare ordonată a firmei de investiții, precum și orientări pentru evaluarea și notarea următoarelor categorii de riscuri pentru capital în activitățile curente ale firmelor de investiții:

• a. Riscul pentru client;
• b. Riscul pentru piață;
• c. Riscul pentru firmă;
• d. alte riscuri.

Alineatul 147 , literele (a) - (c) se aplică evaluării firmelor de investiții clasificate în categoriile 1, 2 sau 3, având în vedere sfera activităților autorizate ale acestor firme de investiții. Dacă este cazul, autoritățile competente pot lua în considerare alineatul 147, literele (a) și (c) pentru evaluarea firmelor de investiții mici și cu un grad redus de complexitate care îndeplinesc criteriile de la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2019/2033, ținând cont de relevanța anumitor subcategorii enumerate la riscurile menționate anterior pentru capitalul acestor firme de investiții. Autoritățile competente trebuie să evalueze lichidarea ordonată a unei firme de investiții, precum și alte riscuri, pentru toate firmele de investiții care fac obiectul SREP.

Titlul identifică, de asemenea, un set de subcategorii din cadrul fiecărei categorii de risc de mai sus, care trebuie luate în considerare la evaluarea riscurilor pentru capital. În funcție de importanța semnificativă a oricăreia dintre aceste subcategorii pentru o anumită firmă de investiții, acestea pot fi evaluate și notate individual.

Decizia privind pragul de semnificație se bazează pe cele mai recente date disponibile și poate fi completată de un raționament în materie de supraveghere.

Autoritățile competente trebuie să evalueze, de asemenea, alte riscuri care sunt identificate ca fiind semnificative pentru o anumită firmă de investiții, dar care nu sunt enumerate mai sus. Aceste alte riscuri, care nu pot fi atribuite în mod rezonabil uneia din cele trei categorii enumerate la alineatul 147 , literele (a) - (c), reprezintă o categorie separată de riscuri. Următoarele elemente pot contribui la procesul de identificare:

• a. factorii determinanți ai cerințelor de fonduri proprii;

50

• b. riscurile identificate în ICARAP sau în simulările de criză ale firmei de investiții, dacă sunt disponibile;
• c. riscurile care decurg din modelul de afaceri al firmei de investiții (inclusiv cele identificate de alte firme de investiții care utilizează un model de afaceri similar);
• d. informații care decurg din monitorizarea indicatorilor - cheie;
• e. constatările și observațiile din rapoartele de audit intern sau extern;
• f. recomandările și orientările emise de ABE, precum și avertismentele și recomandările emise de autoritățile macroprudențiale sau de CERS care sunt relevante pentru firmă; și
• g. raportarea încălcărilor și incidentelor către autoritățile competente.

De asemenea, autoritățile competente trebuie să țină cont de elementele de mai sus atunci când planifică intensitatea activității lor de supraveghere în ceea ce privește evaluarea unui risc specific.

În ceea ce privește riscul pentru client, riscul pentru piață, riscul pentru firmă, precum și cerința pe baza cheltuielilor generale fixe, autoritățile competente trebuie să verifice respectarea de către firma de investiții a cerințelor minime prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033. Ghidul permite însă autorităților competente să extindă domeniul de aplicare al evaluării dincolo de aceste cerințe pentru a forma o imagine cuprinzătoare a riscurilor pentru capital. În special, autoritățile competente trebuie să identifice situațiile în care anumite riscuri sau elemente de risc nu sunt acoperite suficient de cerințele minime de fonduri proprii, în pofida conformității cu cerințele Regulamentului (UE) 2019/2033. De exemplu, decalajul cauzat de utilizarea mediei mobile pentru unii factori K poate reduce vârfurile de activitate și utilizarea agenților delegați în locul personalului intern duce la subestimarea cheltuielilor. Această evaluare trebuie să stea la baza stabilirii cerinței de fonduri proprii suplimentare în conformitate cu secțiunea 7.2.1.

La punerea în aplicare a metodologiilor specificate în prezentul titlu, autoritățile competente trebuie să utilizeze informațiile provenite din monitorizarea indicatorilor - cheie, astfel cum se specifică în titlul 3. Autoritățile competente trebuie să utilizeze alți indicatori cantitativi și calitativi, după caz, în scopul acestei evaluări.

Atunci când își efectuează evaluările, autoritățile competente trebuie să utilizeze toate sursele de informații disponibile, și anume raportarea în scopuri de reglementare, raportarea ad - hoc, indicatorii și rapoartele interne ale firmei de investiții (inclusiv raportul de audit intern, rapoartele privind gestionarea riscurilor, informațiile furnizate de ICARAP), rapoartele de inspecție la fața locului și rapoartele externe (inclusiv comunicările firmei de investiții către investitori, agențiile de rating). Deși evaluarea este menită să fie specifică întreprinderii, trebuie avută în vedere comparația cu omologii pentru a identifica expunerea potențială la riscuri pentru capital. În acest scop, omologii trebuie definiți în funcție de risc și ar putea fi diferiți de cei identificați pentru BMA sau pentru alte analize.

51

Pentru fiecare categorie de risc, autoritățile competente trebuie să evalueze și să reflecte în punctajul de risc:

• a. riscul inerent (expuneri la risc); și
• b. calitatea și eficacitatea gestionării riscurilor și a controalelor.

Autoritățile competente trebuie să reflecte rezultatul evaluării fiecărei categorii de risc într - un rezumat al constatărilor care oferă o explicație a principalilor factori de risc și un punctaj de risc, astfel cum se specifică în secțiunile următoare.