Obiective

Deși acest ghid comun nu acoperă simulările de criză ale sectorului financiar la nivel de sistem, autoritățile competente trebuie, dacă este posibil, să se coordoneze între sectoarele financiare pentru a asigura o abordare coerentă a evaluării riscurilor ESG și pentru a facilita schimbul de date, după caz. Autoritățile de reglementare din domeniul bancar, al asigurărilor și al valorilor mobiliare trebuie să colaboreze pentru a contribui la identificarea și modelarea canalelor de transmitere (de exemplu, rol ul asigurărilor asupra garanțiilor împrumuturilor acordate de bănci), pentru a alinia ipotezele de scenarii și a preveni lacunele de reglementare.

Autoritățile competente trebuie să se asigure, în măsura posibilului, că simulările de criză ESG țin seama de interconectările și efectele de propagare între sectoarele financiare. Trebuie să ia în considerare cum se pot propaga riscurile legate de ESG prin sistemul financiar, amplificând vulnerabilitățile din sectorul bancar, al asigurărilor, al gestionării activelor și din alte sectoare financiare.

Când stabilesc principiile și considerațiile metodologice, autoritățile competente trebuie să decidă structura și caracteristicile cele mai adecvate ale simulării de criză pe baza obiectivelor urmărite.

Domeniul de aplicare

Autoritățile competente trebuie să definească în mod clar acoperirea în termeni de portofolii, sectoare, zone geografice și activități, pentru a asigura o abordare echilibrată și pragmatică, care să reflecte maturitatea metodologiilor și datelor disponibil e.

În cazul grupurilor financiare transfrontaliere, autoritățile competente trebuie să se asigure că sunt incluse în evaluare toate entitățile relevante.

Pe baza obiectivului și a orizontului de timp implicat, autoritățile competente trebuie să se asigure că echilibrul dintre informațiile cantitative și calitative este adecvat scopului exercițiului⁶ .

Orizontul de timp

Alegerea orizontului de timp trebuie să corespundă obiectivului preconizat al exercițiului:

• ▪ Când se evaluează reziliența financiară la șocuri adverse, dar plauzibile, trebuie folosit un orizont scurt (de exemplu, până la 5 ani), potrivit practicilor tradiționale de simulare de criză;
• ▪ Când se evaluează reziliența modelului de afaceri și a strategiei entităților financiare, trebuie adoptat un orizont pe termen mai lung (cel puțin 10 ani, în funcție de activitatea de afaceri și conform angajamentelor pe termen lung ale entităților financi are).

Elaborarea scenariilor

Autoritățile competente trebuie să identifice și să selecteze scenarii de simulare de criză pe baza obiectivelor exercițiului. Trebuie să ia în considerare folosirea de scenarii bazate pe cele mai recente cunoștințe științifice și elaborate de organizații internaționale sau regionale recunoscute pe scară largă⁷ . Sunt încurajate de asemenea să valorifice traiectoriile sectoriale și regionale pentru a furniza entităților financiare defalcarea adecvată a variabilelor macroeconomice, menținând în același timp consecvența internă generală a scenariilor.

Ori de câte ori este posibil, autoritățile competente trebuie să ia în considerare integrarea riscurilor compuse, și anume impactul suplimentar care rezultă din apariția simultană sau succesivă a mai multor șocuri (legate de ESG sau șocuri macroeconomice mai ample). În plus, și acolo unde este relevant, trebuie să se străduiască să evalueze efectele secundare, adică consecințele indirecte și amplificate care rezultă din șocurile ESG inițiale, fie prin incorporarea lor directă în scenarii, fie ca analiză complementară.

În scopul integrării riscurilor ESG semnificative în exerciții de simulare de criză pe termen scurt, autoritățile competente trebuie, dacă este fezabil și adecvat, să se bazeze pe structura scenariilor folosită în simulările de criză tradiționale, adaptând -o pentru a reflecta canalele de transmitere specifice ESG și încorporând noi variabile relevante pentru riscurile ESG.

Când efectuează simulări de criză ESG pe termen lung, autoritățile competente trebuie să ia în considerare mai multe scenarii distincte care să acopere o gamă largă de scenarii viitoare posibile și niveluri de gravitate (de exemplu, inclusiv puncte de inflexiune). Scenariul de referință se poate baza pe scenariul central propriu al entității financiare, care poate servi drept criteriu de referință pentru a testa impactul unor traiectorii alternative, semnificativ diferite, asupra

(⁶ ) Având în vedere ipoteza necesară cu privire la aspectele legate de calibrarea scenariilor și de modelare, ca principiu general, cu cât orizontul de timp este mai lung, cu atât este mai mare dependența de informații mai degrabă calitative decât cantitative (de exemplu, într- un orizont de timp pe termen lung nu se așteaptă o recalculare exactă a indicatorului de capital și solvabilitate).

(⁷ ) De exemplu, pentru riscurile climatice: Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), Rețeaua pentru ecologizarea sistemului financiar (Network for Greening the Financial System – NGFS), Agenția Internațională a Energiei (AIE), Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Centrul Comun de Cercetare al Comisiei UE (JRC UE) sau autoritățile naționale sau organismele neguvernamentale; rezilienței strategiei și a modelului de afaceri (de exemplu, prin estimări de rentabilitate ajustate la risc).