12.1. Aplicarea SREP la sucursalele din țări terțe

Evaluarea SREP trebuie să se axeze pe riscurile semnificative ale sucursalei din țara terță și pe modul în care acestea depind de activitatea desfășurată, precum și pe profilul de risc al restului grupului și pe modul în care riscurile sunt administrate. Având în vedere statutul sucursalei și dependența ei față de întreprinderea-mamă din țara terță, evaluarea trebuie să se axeze și pe faptul dacă sucursala dispune de o independență suficientă în ceea ce privește cadrul său de administrare și administrarea riscurilor pentru a acționa în interesul propriu, garantând siguranța, soliditatea și viabilitatea acesteia, precum și capacitatea sa de a-și îndeplini angajamentele față de clienții și contrapărțile din statul membru în care a fost autorizată să își desfășoare activitatea.

Pentru a fundamenta evaluarea, autoritățile competente trebuie să țină seama de rezultatele evaluării independente a sucursalei, realizate de o terță parte, precum și de avizul independent privind respectarea cerințelor de contabilizare prevăzute la articolul 48g alineatul (8) și, respectiv, la articolul 48h alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE. De asemenea, acestea trebuie să coopereze cu autoritatea responsabilă de supravegherea întreprinderii-mamă („autoritatea de origine”), în conformitate cu acordurile administrative sau de altă natură prevăzute la articolul 48c alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, și să țină seama de rezultatele evaluărilor de supraveghere efectuate de autoritatea de origine cu privire la sucursală, în cazul în care acestea sunt disponibile.

Autoritățile competente trebuie să se asigure că domeniul de aplicare al evaluării conține măsuri de identificare a sucursalelor din țări terțe de importanță sistemică sau care prezintă riscuri pentru stabilitatea financiară. În plus, evaluarea trebuie să permită identificarea sucursalelor din țări terțe pentru care ar putea fi adecvată autorizarea în conformitate cu Titlul III, capitolul 1 din Directiva 2013/36/UE (în calitate de filială). Autoritățile competente trebuie să consulte articolul 48i pentru a afla criteriile care trebuie luate în considerare în acest sens.

În cazul în care analiza cadrului de administrare, a modelului de afaceri sau a activităților sucursalei din țara terță oferă autorităților competente motive rezonabile să suspecteze că, în legătură cu sucursala din țara terță, se comit sau s-au comis acte de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, sau s-a încercat comiterea acestora, sau că există un risc crescut în acest sens, autoritatea competentă are obligația de a notifica imediat ABE și autoritatea de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului a sucursalei din țara terță, în conformitate cu articolul 48n alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE.

12.1.2. Analiza modelului de afaceri

Autoritățile competente trebuie să analizeze modelul de afaceri și strategia sucursalei din țara terță pentru a înțelege factorii-cheie care stau la baza riscurilor sale. Acestea trebuie să utilizeze orientările prevăzute la Titlul 4 ca bază pentru evaluare și să încerce să aplice principiile din aceste orientări într-un mod proporțional cu sucursala din țara terță. Autoritățile competente trebuie să verifice dacă strategia pentru sucursala dintr-o țară terță și o evaluare separată a riscurilor asociate sunt documentate în mod adecvat, împreună cu dovezi ale examinării și verificării acesteia de către conducerea sucursalei.

Autoritățile competente trebuie să acorde o atenție deosebită sferei de acțiune a activităților sucursalei din țara terță, pentru a evalua dacă aceasta se încadrează în sfera de aplicare teritorială a autorizației acordate de autoritatea competentă din țara terță în care este stabilită sucursala. De asemenea, trebuie să se acorde atenție oricărei activități economice transfrontaliere desfășurate în urma unei solicitări inițiate de client.

Autoritățile competente trebuie să ia în considerare modul în care prioritățile strategice ale întreprinderii-mame pentru sucursala din țara terță afectează profilul de risc al acesteia din urmă. Trebuie să acorde atenție oricăror obiective de profit sau strategice stabilite pentru sucursala din țara terță și să verifice dacă acestea sunt susținute de capacitățile sucursalei din țara terță în materie de alocare a resurselor și de administrare a riscurilor. De asemenea, trebuie să evalueze natura serviciilor și a activităților oferite de sucursala din țara terță și modul în care acestea se deosebesc – dacă este cazul – de oferta grupului în ansamblu, precum și dacă acest lucru generează riscuri sporite sau depășește sfera serviciilor și activităților autorizate a fi desfășurate de sucursala din țara terță, care nu poate fi mai extinsă decât cea a întreprinderii-mamă directe din țara terță. 12.1.3. Evaluarea cadrului de administrare a activității și a procedurilor de control

Autoritățile competente trebuie să evalueze adecvarea cadrului de administrare al sucursalei din țara terță, utilizând ca ghid Titlul 5 și secțiunea 7 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activității, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE⁵² , precum și considerentele specifice sucursalei din țara terță prezentate mai jos. Evaluarea trebuie să includă cadrul general, cultura privind riscul și comportamentul la risc, politicile și practicile de remunerare și cadrul de control intern și de administrare a riscurilor, inclusiv administrarea riscurilor TIC și a riscurilor generate de părți terțe.

⁵² EBA/GL/2021/05

La evaluarea cadrului de administrare a activității, autoritățile competente trebuie să analizeze dacă sucursala din țara terță menține o prezență substanțială suficientă în statul membru, în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 90 litera (g) din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activității.

Cadrul organizațional

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă persoanele care conduc sucursala din țara terță:

• a. au o înțelegere suficientă a activităților și riscurilor sucursalei și o cunoaștere a pieței locale, precum și a reglementărilor UE și naționale ale statului membru;
• b. au suficientă autoritate, statut și independență, ținând cont de măsura în care sunt împuternicite să contribuie la deciziile întreprinderii-mamă care afectează sucursala;
• c. petrec suficient timp în statul membru al sucursalei și la sediul sucursalei pentru a-și îndeplini în mod eficace rolul.

În cazul în care sucursala din țara terță a înființat un comitet de conducere, autoritățile competente trebuie să analizeze rolul lui în asigurarea unui cadru de administrare adecvat. În absența unui astfel de organ, autoritățile competente trebuie să examineze dacă a fost implementat un cadru alternativ adecvat și proporțional pentru supravegherea de către conducerea superioară a activităților și riscurilor sucursalei din țara terță.

Relația cu întreprinderea-mamă

Autoritățile competente trebuie să evalueze relația sucursalei din țara terță cu întreprinderea-mamă, inclusiv dacă sucursala este integrată în cadrul de administrare a activității și de administrare a riscurilor la nivel de grup în mod eficace. Acestea trebuie să ia în considerare dacă:

• a. raportarea sucursalei către întreprinderea-mamă oferă o vizibilitate suficientă a riscurilor semnificative ale sucursalei;
• d. cadrul de risc aplicat sucursalei din țara terță respectă în mod adecvat reglementările UE privind serviciile financiare.

În cazul în care sucursala din țara terță se implică în operațiuni de tipul back-to-back sau intragrup, autoritățile competente trebuie să verifice dacă sucursala dispune de un cadru adecvat pentru administrarea riscului său de credit al contrapărții.

Cadrul de control intern și administrarea riscurilor generate de părți terțe

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă sucursala din țara terță are un cadru de control intern solid. Pentru sucursalele din țări terțe din clasa 1 [și sucursalele din țări terțe din clasa 2, după caz, în conformitate cu articolul 48g alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE], autoritățile competente trebuie să evalueze dacă au fost desemnați responsabili cu funcțiile de control intern corespunzători, care sunt independenți și au o capacitate suficientă de a îndeplini funcția prevăzută la articolul 76 alineatul (6) din Directiva 2013/36/UE.

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă sucursala din țara terță efectuează diligența necesară și exercită o supraveghere continuă asupra funcțiilor asigurate de furnizorii terți de servicii. Autoritățile competente trebuie să verifice dacă relațiile cu terții, inclusiv cele intragrup, sunt reglementate prin acorduri documentate și dacă sucursala din țara terță are acces la toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile de monitorizare, inclusiv în cazul în care se recurge la subcontractanți. Autoritățile competente trebuie să evalueze modul în care sucursala din țara terță administrează riscurile TIC, inclusiv dacă ține un registru adecvat al furnizorilor săi terți de servicii, inclusiv în cazul în care se recurge la subcontractanți care îndeplinesc funcții critice sau importante.

12.1.4. Evaluarea capitalului de dotare și a resurselor de lichiditate

Autoritățile competente trebuie să evalueze:

• a. dacă sucursala din țara terță îndeplinește cerința minimă privind capitalul de dotare, astfel cum este prevăzută la articolul 48e alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE;
• b. dacă concentrarea capitalului de dotare pe o anumită formă de instrument sau pe instrumente dintr-o anumită zonă geografică sau incoerența monetară a instrumentelor de capital de dotare cu datoriile sucursalei din țara terță, în special cu depozitele, ar conduce la o volatilitate sporită a valorii instrumentelor și la o posibilă încălcare a cerinței minime;
• c. în ce măsură capitalul de dotare este deținut într-un cont de garanție eligibil în statul membru în care a fost autorizată sucursala dintr-o țară terță și dacă instrumentele de capital de dotare îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 48e alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE și condițiile stabilite în Ghidul ABE privind instrumentele la dispoziția sucursalei dintr-o țară terță pentru o utilizare nerestricționată și imediată cu scopul de a acoperi riscurile sau pierderile⁵³ .

⁵³ EBA/GL/2026/03

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă instituția deține suficiente active lichide și negrevate de sarcini pentru a-și atenua riscurile de lichiditate și, în special, dacă activele lichide ale sucursalei sunt suficiente pentru a acoperi ieșirile de lichidități pe o perioadă de cel puțin 30 de zile în conformitate cu articolul 48f alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE. În cazul instituțiilor de credit de clasa 1, evaluarea trebuie să vizeze respectarea de către sucursală a cerinței de acoperire a necesarului de lichiditate, astfel cum este descrisă în același articol.

În cadrul evaluării capitalului de dotare și a lichidității, autoritățile competente trebuie să analizeze dacă sucursala dintr-o țară terță deține o documentație adecvată pentru o verificare promptă și precisă a respectării de către aceasta a cerințelor minime privind capitalul de dotare și lichiditatea.

Autoritățile competente trebuie să evalueze:

• a. calitatea angajamentului dintre sucursala dintr-o țară terță și întreprinderea-mamă în ceea ce privește deciziile privind gestionarea capitalului și a lichidităților – inclusiv modul în care sucursala este integrată în procesele de planificare, monitorizare și simulare de criză la nivel de grup în materie de capital și de lichidități, precum și existența unor mecanisme adecvate de comunicare care să permită sucursalei să notifice prompt întreprinderea-mamă cu privire la eventualele probleme potențiale sau reale legate de capital sau de lichidități;
• b. dacă acordurile de finanțare transfrontalieră la nivel de grup se încadrează în limitele excepției permise în conformitate cu articolul 48c alineatul (4) litera (d) din Directiva 2013/36/UE și nu maschează activitățile economice transfrontaliere prin încălcarea domeniului de aplicare teritorial al autorizației – de exemplu, în cazul în care finanțarea intragrup este furnizată unei sucursale dintr-o țară terță stabilite într-un alt stat membru în schimbul unei cote (totale sau parțiale) din riscurile economice și rentabilitatea unui anumit activ.

12.1.5. Evaluarea modalităților de contabilizare

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă sucursala dintr-o țară terță dispune de un cadru adecvat pentru gestionarea și înregistrarea activelor și datoriilor contabilizate sau generate în statul membru, inclusiv a elementelor extrabilanțiere. Autoritățile competente verifică în ce măsură cadrul de funcționare al sucursalei dintr-o țară terță include un registru care documentează în mod adecvat toate activele și datoriile înregistrate sau generate de sucursală, în conformitate cu standardele tehnice de reglementare prevăzute la articolul 48h alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE, precum și o politică conformă cu articolul 48h din Directiva 2013/36/UE.

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă activitățile desfășurate de sucursala dintr-o țară terță, activele și datoriile sale înregistrate sau generate, precum și alte mecanisme de acoperire a riscului identificate în registru sunt în conformitate cu politica sucursalei din țara terță privind modalitățile de contabilizare și cu strategia sa de afaceri.

În cazul în care sucursala din țara terță dispune de modalități de contabilizare back-to-back, autoritățile competente trebuie să evalueze dacă sucursala din țara terță administrează în mod adecvat riscurile asociate modalităților de contabilizare back-to-back și, respectiv, celor de la distanță, inclusiv riscul de credit al contrapărții, riscul CVA și riscul de decontare.

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă sucursala din țara terță gestionează activele și datoriile în mod autonom. Trebuie să analizeze dacă sucursala din țara terță dă dovadă de independență în acceptarea unor noi activități, inclusiv prin aplicarea unui nivel de apetit la risc convenit de conducerea sucursalei. Autoritățile competente trebuie să analizeze dacă sucursala din țara terță dispune de mecanisme de control și de raportare suficiente pentru a înțelege în mod independent riscurile asociate activităților actuale sau viitoare și pentru a lua măsuri în consecință. Acestea trebuie să ia în considerare măsura în care cadrul stabilit de sucursala din țara terță abordează în mod adecvat atât riscurile prudențiale ale activităților contabilizate, în măsura în care acestea influențează profilul de risc de capital și de lichiditate al sucursalei, cât și riscurile legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

Atunci când sucursala dintr-o țară terță inițiază active și datorii pentru alte sucursale sau filiale ale aceluiași grup, autoritățile competente trebuie să evalueze dacă aceste acorduri generează riscuri specifice, inclusiv vulnerabilități operaționale și constrângeri juridice.