12. Titlul 12. Evaluarea sucursalelor din țări terțe

Prezentul titlu abordează aplicarea procedurilor și a metodologiei SREP, care sunt menționate în prezentul ghid, în legătură cu sucursalele din țări terțe, astfel cum sunt definite la articolul 47 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE. Acesta abordează, de asemenea, aplicarea de către autoritățile competente a unor măsuri de supraveghere pentru a remedia deficiențele identificate prin evaluarea SREP a sucursalelor din țări terțe.

Atunci când efectuează evaluarea SREP pentru sucursalele din țări terțe, autoritățile competente trebuie să evalueze, printre altele, conformitatea instituției cu actele juridice publicate separat pe site-ul ABE, astfel cum se menționează la punctul 12.

Evaluarea SREP a unei sucursale dintr-o țară terță trebuie să includă o evaluare a modelului de afaceri al sucursalei, a cadrului de administrare a activității și a controalelor, a dotării cu capital și a resurselor de lichiditate, precum și a modalităților de contabilizare (elementele SREP pentru sucursalele din țări terțe). În conformitate cu procesul de supraveghere și evaluare a instituțiilor de credit (SREP pentru instituțiile de credit), evaluarea acestor domenii trebuie să se desfășoare în mod continuu și să fie însoțită de o monitorizare permanentă a indicatorilor-cheie.

Evaluarea trebuie să se desfășoare cu o frecvență și o intensitate proporționale cu clasificarea sucursalelor din țări terțe în clasa 1 sau clasa 2, în conformitate cu articolul 48a din Directiva 2013/36/UE, precum și cu natura, amploarea și complexitatea activităților acestor sucursale din țări terțe. În cazul sucursalelor din țări terțe din clasa 1, autoritățile competente trebuie să aplice cel puțin nivelul de angajament de supraveghere prevăzut pentru instituțiile din categoria 3, astfel cum este prezentat în tabelul 1 din secțiunea 2.4. În cazul sucursalelor din țări terțe din clasa 2, autoritățile competente trebuie să aplice cel puțin nivelul de angajament de supraveghere prevăzut pentru instituțiile din categoria 4, astfel cum este prezentat în tabelul 1 din secțiunea 2.4.

Pe lângă evaluarea elementelor esențiale ale SREP pentru sucursalele din țări terțe, autoritățile competente trebuie să se asigure că înțeleg celelalte riscuri semnificative ale sucursalei și modul în care acestea sunt atenuate. Aceasta include orice expuneri semnificative la riscul de credit, riscul de piață, riscul operațional și IRRBB. Autoritățile competente pot considera adecvată efectuarea unei evaluări mai aprofundate a unuia sau mai multora dintre aceste domenii, pe baza relevanței și a importanței riscului pentru sucursalele din țări terțe. În astfel de cazuri, autoritățile competente trebuie să utilizeze orientările din titlurile corespunzătoare din prezentul ghid ca bază pentru evaluare și să încerce să aplice principiile cuprinse în acestea într-un mod proporțional sucursalelor din țări terțe.

Atunci când își exercită dreptul, în conformitate cu articolul 48a din Directiva 2013/36/UE, de a supune sucursalele din țări terțe cerințelor aplicabile instituțiilor de credit în conformitate cu directiva respectivă, tratând efectiv sucursala din țara terță ca pe o filială, autoritățile competente trebuie să aplice SREP pentru instituțiile de credit în cazul sucursalei din țara terță în cauză și să facă trimitere la titlurile relevante din prezentul Ghid (titlurile 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11, precum și la secțiunea 12.1.2 din prezenta secțiune, privind analiza modelului de afaceri).

Autoritățile competente trebuie să utilizeze constatările desprinse din evaluarea elementelor individuale SREP pentru sucursalele din țări terțe pentru a atribui scoruri fiecărui domeniu. Autoritatea competentă trebuie să utilizeze această analiză pentru a formula o evaluare generală și un scor pentru sucursalele din țări terțe și să se bazeze pe considerațiile din tabelul 21 ca ghid în acest sens. Evaluarea generală și scorul trebuie să țină seama și de evaluarea și atribuirea unui scor celorlalte riscuri semnificative prezentate de sucursala din țara terță (dacă este cazul). Pe baza evaluării generale SREP și a evaluării elementelor individuale SREP pentru sucursalele din țări terțe, autoritățile competente trebuie să adopte măsuri de supraveghere, astfel cum se specifică în secțiunea 12.2 din prezentul titlu, pentru a remedia eventualele deficiențe identificate.

12.1.1. Considerații generale

12.2. Sinteza constatărilor, atribuirea scorului și măsurile de supraveghere

Tabelul de mai jos prezintă o listă neexhaustivă de subcategorii ale riscului de credit pe care autoritățile competente trebuie să le ia în considerare, după caz.

Subcategorii ale Referințe juridice/Definiții Domenii de evaluare Referințe juridice referitoare la riscului de domeniile de evaluare credit

Subcategorii ale Referințe juridice/Definiții Domenii de evaluare Referințe juridice referitoare la riscului de domeniile de evaluare credit

Riscul de Riscul care apare în cazul Regulamentul (UE) nr. 575/2013: decontare și de tranzacțiilor cu instrumente de Articolele 1 și 92, Partea a treia, livrare datorie, titluri de capital, valute și Titlul V mărfuri (cu excepția tranzacțiilor de răscumpărare și a operațiunilor de dare cu împrumut de titluri sau mărfuri și a operațiunilor de luare cu împrumut de titluri sau mărfuri) rămâne nedecontat după data de livrare scadentă Subcategorii ale Referințe juridice/Definiții Domenii de evaluare Referințe juridice referitoare la riscului de domeniile de evaluare credit

Subcategorii ale Referințe juridice/Definiții Domenii de evaluare Referințe juridice referitoare la riscului de domeniile de evaluare credit

Subcategorii ale Referințe juridice/Definiții Domenii de evaluare Referințe juridice referitoare la riscului de domeniile de evaluare credit

Tabelul de mai jos prezintă o listă neexhaustivă de subcategorii ale riscului de piață pe care autoritățile competente trebuie să le ia în considerare, după caz.

Subcategorii de risc de piață Referințe juridice/Definiții⁵⁴

⁵⁴ În acest tabel, ne referim la sintagma „înaintea revizuirii fundamentale a portofoliului de tranzacționare (Fundamental review of the trading book – FRTB)” pentru definiția și tratamentul aplicabile înainte de intrarea în vigoare a FRTB. Sintagma „după FRTB” se referă la definițiile și abordarea aplicabile odată cu intrarea în vigoare a FRTB.

Tabelul de mai jos prezintă o listă neexhaustivă de subcategorii ale riscului operațional pe care autoritățile competente trebuie să le ia în considerare, după caz.

Riscul juridic Articolul 4 alineatul (1) punctul 52a din CRR

Articolul 4 alineatul (1) punctul 52 litera (b) Riscul de model din CRR

Riscul la care se poate expune o entitate financiară în legătură cu utilizarea unei funcții furnizate de furnizorii terți de servicii Riscul generat de părți sau de subcontractanții acestora, inclusiv terțe furnizarea unei funcții sau asigurarea de (nelegat de TIC) sprijin pentru o funcție, inclusiv prin acorduri de externalizare (viitorul Ghid al ABE privind administrarea adecvată a riscului generat de părți terțe)

Riscul de credit (evenimente de risc operațional legate de riscul de credit care nu Articolul 317 alineatul (5) din CRR sunt luate în calcul în expunerea ponderată la risc pentru riscul de credit)

Riscul de piață (evenimente de risc Articolul 317 alineatul (6) din CRR operațional legate de riscul de piață)

Tabelul de mai jos prezintă o listă neexhaustivă de subcategorii de riscuri IRRBB pe care autoritățile competente trebuie să le ia în considerare, când este cazul.

Subcategoriile Subcategoriile IRRBB Referințe juridice/Definiții Referințe juridice/Definiții

P2R pentru riscul legat de prețurile de transfer trebuie determinate prin însumarea indicatorului P2R corespunzător riscului asociat fiecărei metode de stabilire a prețurilor de transfer care se bazează pe metoda bazată pe profitul tranzacției, astfel cum este menționată la punctul 173 din prezentul ghid. Alte tipuri de metode de stabilire a prețurilor de transfer, care transferă în mod similar pierderile semnificative către entitatea din UE, trebuie evaluate în mod similar. P2R corespunzătoare unei metode de stabilire a prețurilor de transfer aparținând metodei bazate pe profitul tranzacției stabilite se determină după cum urmează:

• a) Instituția trebuie să identifice portofoliul ale cărui profituri și pierderi sunt utilizate ca bază pentru a stabili suma care urmează a fi alocată instituției în conformitate cu metoda de stabilire a prețurilor de transfer.
• b) Pe baza (i) datelor empirice și (ii) a indicatorilor-cheie incluși în acordul de stabilire a prețurilor, astfel cum se menționează la punctul 174, litera (b) din prezentul ghid, instituția trebuie să își determine contribuția marginală „m” la indicatorii-cheie utilizați pentru a stabili ponderea profiturilor și pierderilor care urmează să fie alocată între entitățile participante la metoda de stabilire a prețurilor de transfer.
• c) Instituția trebuie să obțină cerințele de capital pentru riscul de piață ( C_MRPortfolio ) aferente portofoliului identificat la litera (a).
• d) P2R pentru metoda de stabilire a prețurilor de transfer este m × C_MRPortfolio . Această sumă poate fi limitată la valoarea pierderii maxime care poate fi alocată instituției în conformitate cu metoda de stabilire a prețurilor de transfer.

O instituție poate primi un portofoliu de tip C_MRPortfolio de la o entitate stabilită în afara Uniunii cu care există o metodă de stabilire a prețurilor de transfer. Entitatea respectivă poate stabili cerințele de capital pe baza normelor privind riscul de piață aplicabile în jurisdicția în care este stabilită. În cazul în care aceste dispoziții referitoare la țări terțe se bazează pe un cadru de capital aferent Pilonului 1 care nu este în conformitate cu cadrul de capital pentru riscul de piață aferent Pilonului 1 implementat în UE în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente trebuie să majoreze cerința cu un factor de 1,5. Autoritățile competente pot reduce sau majora acest multiplicator pentru a reflecta importanța diferențelor dintre normele privind riscul de piață aplicabile în UE și cele aplicabile în țara terță.

Autoritățile competente pot stabili P2R ale unei metode de stabilire a prețurilor de transfer la o valoare mai mică decât cea obținută în conformitate cu primul punct din prezenta anexă atunci când sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

• a. În contextul respectivei metode de stabilire a prețurilor de transfer, se consideră că instituția suportă și administrează cea mai mare parte a riscului de piață legat de portofoliul pe care se bazează metoda de stabilire a prețurilor de transfer.
• b. Modelul de contabilizare presupune că instituția își poate aloca pierderile din portofoliul de tranzacționare către alte entități care participă la metoda de stabilire a prețurilor de transfer.
• c. Instituția furnizează dovezi suficiente care să demonstreze că, având în vedere rolul său de principal contribuitor la metoda de stabilire a prețurilor de transfer în sensul literei (a), cerințele de capital pentru riscul de piață aferent pozițiilor care fac obiectul metodei de stabilire a prețurilor de transfer acoperă deja pierderile potențiale rezultate din metoda de stabilire a prețurilor de transfer.