9.3.1 Plățile compensatorii

Politicile de remunerare ale firmelor de investiții trebuie să specifice posibila utilizare a plăților compensatorii, inclusiv valoarea maximă sau criteriile pentru stabilirea acestor valori ce EBA Public

pot fi acordate personalului identificat ca plată compensatorie. La stabilirea valorilor maxime ale plăților compensatorii, firmele de investiții trebuie să ia în considerare, în special, componentele fixe ale remunerației personalului. Firmele de investiții trebuie să analizeze modul în care vor aplica raportul dintre remunerația variabilă și cea fixă în cazul plăților compensatorii.

Firmele de investiții trebuie să dispună de un cadru în care plățile compensatorii să fie stabilite și aprobate în contextul încetării anticipate a unui contract de către firma de investiții, incluzând o alocare clară a responsabilităților și a competențelor decizionale și implicarea procedurală a funcțiilor de control.

Plățile compensatorii nu trebuie să ofere o recompensare disproporționată, ci o compensare adecvată a membrului personalului în cazurile de încetare anticipată a co ntractului. În conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2019/2034, plățile compensatorii trebuie să reflecte performanțele obținute în timp și nu trebuie să recompenseze nereușitele sau conduita neprofesională.

Plata compens atorie nu trebuie acordată atunci când există o nereușită evidentă care permite încetarea imediată a contractului sau concedierea personalului.

Plata compensatorie nu trebuie acordată atunci când un membru al personalului își dă demisia pentru a ocupa o funcție în altă entitate juridică, decât dacă legislația națională a muncii prevede o plată compensatorie.

Plățile suplimentare în contextul încheierii obișnuite a unei perioade contractuale sau al numirii ca membru al organului de conducere, de exemplu beneficiile discreționare de tipul pensiilor acordate, nu trebuie tratate ca plăți compensatorii, ci ca remunerații variabile obișnuite pentru personalul identificat care face obiectul tuturor cerințelor specifice privind remunerația variabilă.

Plățile compensatorii includ plăți suplimentare pe lângă remunerația obișnuită în următoarele situații specifice:

• a. indemnizație de disponibilizare pentru pierderea poziției în cazul încetării anticipate a contractului de către firma de investiții sau de către filiala sa;
• b. remunerație acordată pentru o perioadă limitată de timp care este convenită pentru a introduce o perioadă de reflecție după încetarea contractului și care face obiectul unei clauze de neconcurență în contract;
• c. firma de investiții încetează contractele personalului din cauza unei incapacități a firmei de investiții sau a măsurilor de intervenție timpurie;
• d. firma de investiții dorește să înceteze contractul ca urmare a unei reduceri semnificative a activităților firmei de investiții în care membrul personalului a fost activ sau în cazul în EBA Public

care domeniile de activitate sunt preluate de alte firme de investiții fără opțiunea ca personalul să rămână angajat în firma de investiții achizitoare;

• e. firma de investiții și un membru al personalului convin asupra unei soluționări în cazul unui conflict de muncă real care, altfel, ar putea duce în mod realist la o acțiune în fața unei instanțe.

În cazul în care firmele de investiții acordă o plată compensatorie, firmele de investiții trebuie să poată demonstra autorității competente motivele de acordare a plății compensatorii, caracterul adecvat al cuantumului acordat și criteriile folosite pentru a stabili cuantumul, inclusiv faptul că este legat de performanțele obținute în timp și că nu recompensează nereușitele sau conduita neprofesională.

La stabilirea valorii plăților compensatorii care urmează a fi atribuite, firma de investiții trebuie să ia în considerare performanța obținută în timp și să evalueze, după caz, gravitatea nereușitelor. Nereușitele identificate trebuie diferențiate ca nereușite ale firmei de investiții sau eșecuri ale personalului identificat, după cum urmează:

• a. nereușitele trebuie considerate ca fiind ale firmei de investiții atunci când valoarea totală a plăților compensatorii pentru personal este determinată, ținând cont de baza de capital a firmei de investiții; aceste plăți compensatorii nu trebuie să fie mai mari decât reducerea de costuri obținută prin încetarea anticipată a contractelor;
• b. nereușitele trebuie considerate ca fiind ale personalului identificat atunci când duc la o ajustare în minus a cuantumului plăților compensatorii care altfel s -ar acorda când numai performanța în timp ar fi luată în considerare la estimarea plății compensatorii, inclusiv posibilitatea unei reduceri a cu antumului până la zero.

Nereușitele firmelor de investiții cuprind următoarele situații:

• a. când s- a solicitat începerea procedurii de insolvență normale a firmei de investiții, așa cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 47 din Directiva 2014/ 59/UE;
• b. când anumite pierderi importante duc la situația în care firma de investiții nu mai are o bază solidă de capital și, din acest motiv, domeniul de activitate este vândut sau activitatea comercială este redusă.

Nereușitele personalului identificat trebuie evaluate de la caz la caz și cuprind următoarele situații:

• a. când un membru al organului de conducere nu mai este considerat că întrunește standardele de competență și conformitate adecvate;
• b. când membrul personalului identificat a participat sau este răspunzător de conduita ce a determinat pierderi importante pentru firma de investiții, așa cum sunt definite de politica de remunerare a firmei de investiții; EBA Public
• c. când un membru al personalului identificat acționează contrar regulilor, valorilor sau procedurilo r interne intenționat sau prin neglijență gravă.

Plățile compensatorii trebuie considerate remunerație variabilă și, prin urmare, dacă sunt acordate personalului identificat, se aplică toate cerințele prevăzute la articolul 32 din Directiva (UE) 2019/2034. Cu toate acestea, în următoarele circumstanțe, plățile compensatorii nu trebuie luate în considerare pentru calcularea raportului dintre remunerația variabilă și cea fixă stabilit în politica de remunerare, nici pentru aplicarea amânării și pentru plata sub formă de instrumente:

• a. plățile compensatorii obligatorii în temeiul legislației naționale a muncii sau obligatorii în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești;
• b. plățile compensatorii prevăzute la punctele (i) și (ii), în cazul în care firma de investiț ii este în măsură să demonstreze motivele și caracterul adecvat al cuantumului plății compensatorii:
• (i) plățile compensatorii calculate pe baza unei formule generice predefinite adecvate (de exemplu, suspendare din funcție cu păstrarea salarizării), stabilite în cadrul politicii de remunerare în cazurile menționate la punctul 16 1;
• (ii) plățile compensatorii corespunzătoare sumei suplimentare datorate în temeiul unei clauze de neconcurență prevăzute în contract și plătite în perioade viitoare până la valoarea remunerației fixe ce ar fi fost plătită pentru perioada de neconcurență dacă personalul ar mai fi fost încă angajat.
• c. plățile compensatorii conform punctului 16 1 care nu îndeplinesc condiția de la punctul 166 litera (b) subpunctul (i), în c azul în care firma de investiții i - a demonstrat autorității competente motivele și caracterul adecvat al cuantumului plății compensatorii.