4.2 Efectuarea evaluării expunerii la măsuri restrictive

Procedurile interne ale instituțiilor financiare trebuie să includă evaluarea expunerii la măsurile restrictive pentru a înțelege cât de mult este expus fiecare domeniu al activității lor la măsuri restrictive și cât de vulnerabil este la eludarea măsuril or restrictive.

Evaluarea expunerii la măsuri restrictive trebuie să permită instituțiilor financiare să identifice și să evalueze:

• a. regimurile de măsuri restrictive care li se aplică;
• b. probabilitatea de neaplicare a măsurilor restrictive;
• c. probabilitatea de eludare a măsurilor restrictive;
• d. impactul oricăror încălcări ale măsurilor restrictive și
• e. următorii factori de risc:
• a) risc geografic, și anume:
• i. locul în care își desfășoară activitatea instituția financiară, și anume jurisdicțiile și teritoriile în care instituția financiară are sediul sau își desfășoară activitatea;
• ii. măsura în care aceste jurisdicții și teritorii sunt expuse la măsuri restrictive sau despre care se știe că sunt folosite pentru a eluda măsurile restrictive;
• iii. originea și destinația tranzacțiilor.
• b) riscul asociat clientului, și anume:
• i. legăturile clienților și, după caz, ale beneficiarilor reali și ale acționarilor majoritari ai acestora, cu țări pentru care sunt în vigoare măsuri restrictive din cauza unei situații care afectează țara respectivă sau despre care se știe că sunt folosite pentru a eluda măsurile restrictive;
• ii. numărul de clienți, tipul de clienți și complexitatea acestor clienți, de exemplu problemele legate de identificarea beneficiarului real;
• iii. activitatea bazei sale de clienți și complexitatea activității, inclusiv orice legături cu domenii sau sectoare care pot face obiectul unor măsuri economice sau al oricăror alte măsuri restrictive, precum și frecvența și tipurile de tranzacții.
• c) riscul asociat produselor și serviciilor, și anume:
• i. natura produselor și serviciilor instituției financiare;
• ii. măsura în care furnizarea acestor produse și servicii expune instituția financiară la riscul de încălcare și de eludare a măsurilor restrictive.
• d) riscul asociat canalelor de distribuție, și anume măsura în care recurgerea la intermediari, agenți, terți, relații de corespondent bancare sau alte canale de distribuție creează vulnerabilități, inclusiv prin:
• i. limitarea vizibilității pe care instituția financiară o are asupra părților implicate;
• ii. crearea dependenței instituției financiare de procesele de verificare a terților;
• iii. creșterea expunerii instituției financiare la riscuri geografice, deoarece își desfășoară activitatea sau are sediul în țări pentru care sunt în vigoare măsuri restrictive ca urmare a unei situații care afectează țara respectivă sau țările respective, despre care se știe că sunt utilizate pentru a eluda măsurile restrictive.

Evaluarea menționată la punctul 22 trebuie să se bazeze pe o gamă suficient de diversificată de surse de informații, incluzând cel puțin următoarele:

• a. informații obținute ca parte a aplicării măsurilor de cunoaștere a clientelei ale instituției financiare, în conformitate cu dispozițiile articolului 13 din Directiva (UE) 2015/849;
• b. informații de la organisme internaționale, guverne, autorități naționale competente, inclusiv autorități de supraveghere în domeniul CSB/CFT, unități de informații financiare (FIU) și autorități de aplicare a legii (LEA), cum ar fi tipologii actualizate pr ivind eludarea măsurilor restrictive;
• c. informații din surse publice credibile și sigure, cum ar fi rapoarte din publicații credibile și din alte canale mediatice credibile;
• d. informații de la organizații comerciale credibile și sigure, cum ar fi rapoartele privind riscurile;
• e. analiza alertelor anterioare privind măsurile restrictive, dacă este disponibilă, cu privire la corespondențele real pozitive și fals pozitive pentru a identifica situațiile cu probabilitate mai mare să apară corespondențe real pozitive.

Când efectuează evaluarea expunerii la măsuri restrictive, instituțiile financiare trebuie să analizeze dacă un screening retroactiv al bazei lor de date cu clienți și a înregistrărilor tranzacțiilor anterioare ar putea fi util și proporțional. Acesta poate fi cazul în care instituția financiară a identificat sau are motive întemeiate să suspecteze că sistemul său anterior de screening este inadecvat sau ineficient.

Instituțiile financiare trebuie să se asigure că evaluarea expunerii lor la măsuri restrictive este actualizată și relevantă. În acest scop, instituțiile financiare trebuie să o revizuiască cel puțin o dată pe an și, dacă este necesar, să o actualizeze. În plus, instituțiile financiare trebuie, după caz, să - și revizuiască evaluarea expunerii la măsuri restrictive în următoarele situații:

• a. adoptarea de noi măsuri restrictive și schimbări semnificative ale măsurilor restrictive existente;
• b. înainte de a oferi produse noi, să ofere noi canale de distribuție a produselor, să deservească grupuri noi de clienți, să pătrundă în zone geografice noi;
• c. schimbări semnificative aduse/ale profilului de activitate, bazei de clienți, structurii organizaționale sau modelului de afaceri al instituției;
• d. identificarea neimplementării măsurilor restrictive și a eludării măsurilor restrictive, fapt ce evidențiază evaluarea inadecvată a expunerii la măsurile restrictive;
• e. deficiențe în evaluarea expunerii la măsurile restrictive existente, identificate de instituția financiară sau de autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea politicilor, procedurilor și controalelor interne adoptate, pentru a asigura implementare a măsurilor restrictive naționale și ale Uniunii.

Instituțiile financiare trebuie să - și documenteze metodologia de realizare și revizuire a evaluării expunerii la măsuri restrictive, precum și rezultatul acestei evaluări și să le pună la dispoziția autorității lor competente, la cerere.

În cazul în care instituția financiară este întreprinderea - mamă a unui grup, organul de conducere al grupului trebuie să se asigure că filialele grupului efectuează propria evaluare a expunerii la măsuri restrictive într - un mod coordonat și pe baza unei metodologii comune, reflectând în același timp propriile specificități.