6.5 Evaluarea riscu lui pentru firmă

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul pentru firmă care rezultă din diferiți factori de risc, cum ar fi: riscurile operaționale generate de fluxul zilnic de tranzacționare (DTF), riscul de concentrare ca urmare a expunerilor mari (CON) și expunerea la starea de nerambursare a contrapărților de tranzacționare (TCD). În evaluarea lor, autoritățile competente trebuie să ia în considerare, de asemenea, sursele de risc pentru firma de investiții, cum ar fi schimbări semnificative ale valorii contabile a activelor, intrarea în dificultate a clienților sau a contrapărților, pozițiile pe instrumente financiare, valute străine și mărfuri, precum și obligațiile față de sistemele de pensii cu beneficii determinate în conf ormitate cu articolul 29 din Directiva (UE) 2019/2034. După caz, acestea trebuie să ia în considerare și alți factori care pot prezenta riscuri pentru firma de investiții.

La evaluarea riscului pentru firmă, autoritățile competente trebuie să țină cont de volumul, natura și complexitatea activităților firmei de investiții.

6.5.2 Evaluarea riscului inerent pentru firmă

Prin evaluarea riscului inerent pentru firmă, autoritățile competente trebuie să determine principalii factori determinanți și să evalueze importanța impactului prudențial al acestui risc pentru firma de investiții. Prin urmare, evaluarea riscului inerent pentru firmă trebuie structurată în jurul următoarelor etape principale:

• a. evaluarea preliminară; 67
• b. evaluarea naturii și a amplorii activităților de investiții care prezintă un risc pentru firma de investiții;
• c. evaluarea sistemelor și a proceselor legate de aceste activități.

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul pentru firmă atât în termeni actuali, cât și în termeni prospectivi.

După caz, autoritățile competente trebuie, de asemenea, să efectueze o evaluare mai detaliată, eventual la nivelul clienților individuali.

Evaluare preliminară

Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării riscului pentru firmă, autoritățile competente trebuie să identifice mai întâi sursele riscului pentru firmă la care firma de investiții este sau poate fi expusă.

Ca o condiție minimă, autoritățile competente trebuie să ia în considerare următoarele:

• a. modelul de afaceri și apetitul pentru risc;
• b. ponderea valorii factorului K pentru riscul pentru firmă în comparație cu valoarea totală a factorului K;
• c. previziuni ale valorii factorului K pentru riscul pentru firmă, dacă sunt disponibile;
• d. costul pierderilor operaționale pentru întreprindere în raport cu veniturile.

Autoritățile competente trebuie să efectueze analiza preliminară având în vedere modificarea în timp a celor de mai sus pentru a forma o imagine în cunoștință de cauză a principalilor factori determinanți ai riscului pentru firmă al firmei de investiții.

Fluxul zilnic de tranzacționare

Autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie cu privire la gradul de risc operațional legat de tranzacționarea pe cont propriu. Acest risc poate apărea ca urmare a erorilor de sistem sau umane cauzate de complexitatea proceselor, procedurilor și sistemelor informatice (inclusiv utilizarea noilor tehnologii), în măsura în care acestea ar putea duce la erori, întârzieri, specificații greșite, încălcări ale securității.

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, după caz:

• a. volumul, expunerea, numărul și complexitatea tranzacțiilor puse în aplicare;
• b. indisponibilitatea sau pierderea integrității sistemelor informatice;
• c. tipuri de infrastructuri ale pieței financiare (IPF) utilizate pentru prelucrarea tranzacțiilor: platforme vocale, electronice (MTF, OTF);
• d. tranzacționarea algoritmică.

68 Riscul de concentrare

Autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie cu privire la gradul de risc de concentrare la care este expusă firma de investiții. În mod specific, autoritățile competente trebuie să evalueze riscul ca firma de investiții să suporte pierderi semnificative care decurg din concentrarea expunerilor față de un grup mic de contrapărți sau față de active financiare strâns corelate.

Autoritățile competente trebuie să efectueze această evaluare luând în considerare diferite categorii de risc de concentrare, inclusiv:

• a. concentrările având la bază o singură semnătură (inclusiv un client sau un grup de clienți aflați în legătură, astfel cum sunt definiți pentru expunerile mari);
• b. concentrări sectoriale;
• c. concentrări geografice;
• d. concentrarea produsului; și
• e. concentrarea garanțiilor reale și a garanțiilor.

Autoritățile competente trebuie să acorde o atenție deosebită surselor ascunse de risc de concentrare care se pot materializa în condiții de criză, atunci când nivelul de corelare poate crește în comparație cu condițiile normale și atunci când pot apărea expuneri suplimentare din elemente extrabilanțiere.

Pe ntru grupuri, autoritățile competente trebuie să ia în considerare riscul de concentrare care poate rezulta din consolidare, care poate să nu fie evident la nivel individual.

Riscul TCD

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul TCD cu care se confruntă firmele de investiții ca urmare a expunerilor la tranzacțiile cu instrumente financiare.

Pentru această evaluare, autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra următoarelor surse de risc inerent, după caz:

• a. calitatea contrapărților și ajustările relevante ale evaluării creditului (CVA);
• b. complexitatea instrumentelor financiare care stau la baza tranzacțiilor relevante;
• c. riscul de corelare defavorabilă care rezultă din corelația pozitivă dintre riscul de credit al contrapărții și expunerea la riscul de credit;
• d. expunerea la riscurile de credit și de decontare ale contrapărții, atât în ceea ce privește valorile curente de piață, cât și valoarea nominală, în comparație cu expunerea totală din credite și cu fondurile proprii;

69

• e. proporția de tranzacții procesate prin intermediul infrastructurilor pieței financiare (IPF) care asigură decontarea de tip livrare contra plată;
• f. proporția tranzacțiilor relevante către contrapărți centrale (CPC) și eficacitatea mecanismelor acestora de protecție a pierderilor, cum ar fi nivelurile marjelor și contribuția la fondul de garantare;
• g. existența, importanța, eficacitatea și caracterul executoriu al acordurilor de compensare (compensare cu exigibilitate imediată).

Schimbări semnificative ale valorii contabile a activelor

Autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie cu privire la riscurile suportate de firma de investiții ca urmare a unor schimbări semnificative ale valorii contabile a activelor. Acest risc ar putea duce la pierderi dacă valoarea la care sunt înregistrate activele nu reflectă în mod corespunzător valoarea lor reală de piață.

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra activelor a căror valoare a fost estimată prin modele și substituenți în locul datelor de intrare deduse direct de pe piață.

Riscul de credit (intrarea în dificultate a clienților sau a contrapărților)

Riscul de credit poate apărea în urma acordării de împrumuturi pentru a permite unui client să efectueze o tranzacție, a împrumuturilor directe acordate personalului, a riscului de credit intrazilnic datorat descoperirii de cont, garanțiilor și expunerilor de credit contingente, a deținerii la scadență sau a pozițiilor de obligațiuni nelichide, a împrumuturilor în marjă acordate clienților, a taxelor și comisioanelor acumulate/neplătite, a expunerilor directe la credite față de fondurile lor gestionate prin împrumuturi, investiții de tip seed și garanții.

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent dacă sunt disponibile datele relevante:

• a. natura riscului de credit în cadrul firmei de investiții, ținând cont de tipurile de contrapărți și de expuneri;
• b. expunerile extrabilanțiere, în special garanțiile date sau primite;
• c. riscul de depreciere.

Autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie cu privire la gradul de risc de depreciere sau de depreciere a activelor din afara portofoliului de tranzacționare care nu este reflectat de factori K precum K - TCD. Acest risc poate apărea în urma reevaluărilor atunci când, de exemplu, probabilitatea de neîndeplinire a obligațiilor de plată a unei contrapărți crește semnificativ sau valoarea unei filiale a scăzut de la achiziție.

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, dacă este cazul:

70

• a. schimbări în bonitatea contrapărților;
• b. complexitatea tranzacțiilor și efectul de levier mare (în special LBO);
• c. evenimente excepționale care declanșează reevaluarea.

Poziții pe instrumente financiare, valute străine și mărfuri

Autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie cu privire la riscurile suportate de firma de investiții ca urmare a expunerii la instrumente financiare, monede străine și mărfuri. Aceste surse de risc ar putea duce la pierderi în cazul unor evoluții nefavorabile pe piața financiară, pe piața valutară și pe piețele de mărfuri.

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra naturii instrumentelor financiare deținute de firma de investiții, asupra expunerii generale a firmei de investiții la piața monetară (având în vedere, de asemenea, de exemplu, corelarea monedelor în care firma de investiții are o expunere) și asupra expunerii la anumite mărfuri.

Riscuri legate de beneficiile angajaților și de riscul de pensie

Autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie cu privire la riscurile la care sunt expuse sistemele de remunerare și de pensii ale firmei de investiții. Acest risc ar putea duce la pierderi dacă plățile sunt excesive în raport cu veniturile întreprinderii, inclusiv punând în pericol rentabilitatea și solvabilitatea acesteia.

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra riscului care rezultă dintr -un decalaj structural între active și datorii legate de beneficiile angajaților, după caz.

6.5.3 Evaluarea gestionării riscurilor pentru întreprinderi și a controalelor

Pentru a obține o înțelegere cuprinzătoare a profilului de risc pentru firmă al firmei de investiții, autoritățile competente trebuie să revizuiască cadrul de guvernanță și de gestionare a riscurilor care reduce riscul generat de fluxul de tranzacționare, de concentrare și de incapacitatea de plată a contrapărții. În acest scop, autoritățile competente trebuie să evalueze următoarele elemente, ținând cont, în același timp, de volumul, natura și complexitatea activităților firmei de investiții:

• a. firma de investiții dispune de o strategie de risc solidă, formulată în mod clar și documentată în ceea ce privește fluxul de tranzacționare, concentrarea și incapacitatea de plată a contrapărții, aprobată de organul său de conducere;
• b. strategia de risc a firmei de investiții reflectă în mod corespunzător apetitul firmei de investiții pentru aceste riscuri și este în concordanță cu apetitul pentru risc general;
• c. firma de investiții dispune de un cadru organizațional adecvat pentru gestionarea, măsurarea, monitorizarea și controlul riscurilor de

71 concentrare și de contraparte, cu resurse umane și tehnice suficiente (atât calitative, cât și cantitative);

• d. firma de investiții dispune de politici și proceduri clar definite pentru identificarea, gestionarea, măsurarea și controlul riscurilor pentru firmă , inclusiv limite care reflectă apetitul pentru risc stabilit de consiliu;
• e. firma de investiții dispune de un cadru adecvat pentru identificarea, înțelegerea și măsurarea riscurilor pentru firmă, în conformitate cu dimensiunea și complexitatea firmei de investiții, iar acest cadru respectă cerințele minime relevante în conformitate cu legislația UE și națională de punere în aplicare relevantă; și
• f. firma de investiții dispune de un cadru de control solid și cuprinzător și de garanții solide pentru a - și atenua riscurile pentru firmă, în conformitate cu strategia sa de gestionare a riscurilor și cu apetitul pentru risc.

6.5.4 Sinteza constatărilor și atribuirea punctajului

În urma evaluării de mai sus, autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie cu privire la riscul pentru firmă al firmei de investiții. Această opinie trebuie să se reflecte într - un rezumat al constatărilor, însoțit de un punctaj de risc bazat pe considerațiile specificate în tabelul 7. În cazul în care, pe baza importanței semnificative a anumitor factori de risc, autoritățile competente decid să îi evalueze și să le acorde un punctaj individual, orientările furnizate în acest tabel trebuie aplicate, în măsura posibilului, prin analogie.

Au toritățile competente trebuie să ia în considerare toți acești factori în paralel și nu în mod izolat și să înțeleagă factorii determinanți ai riscului pentru firmă.

Tabelul 7. Considerații de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj risc pentru firmă