b) Ipoteze de planificare corporativă pentru capitalurile proprii în scopul IRRBB

Pentru măsurarea și monitorizarea IRRBB, instituțiile trebuie să utilizeze cel puțin o măsură a venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață și cel puțin o metodă de măsurare a valorii economice care, în combinație, să cuprindă toate componentele IRRBB. Instituțiile mari care desfășoară activități transfrontaliere, în special instituțiile din categoriile 1 și 2 din ghidul SREP, precum și instituțiile cu modele de afaceri complexe sau sofisticate, trebuie să utilizeze metode de măsurare multiple pentru IRRBB, așa cum sunt prezentate mai detaliat în anexa II.

4.3.3 Scenarii de șoc privind rata dobânzii pentru gestionarea permanentă

Instituțiile trebuie să - și măsoare în mod regulat, cel puțin trimestrial și mai frecvent în perioade de volatilitate crescută a ratei dobânzii sau de niveluri ale IRBB mai ridicate, expunerea la IRRBB în contextul diferitelor măsuri ale IRRBB în scenarii diverse de șoc privind rata dobânzii în cazul în care apar posibile schimbări ale nivelului și ale formei curbelor de randament aferente ratei dobânzii, precum și la modificări ale relației dintre diferitele rate ale dobânzii (adică riscul de bază).

Instituțiile trebuie să aibă în vedere dacă aplică o abordare a modelării fluxului de trezorerie condiționată sau necondiționată. Instituțiile mai mari și mai complexe, în special instituțiile de categorie 1 și 2 din ghidul SREP, trebuie să țină seama, de asemenea, de scenarii în care sunt calculate traiectorii ale ratei dobânzii și în care unele ipoteze (de exemplu, referitoare la comportament, contribuția la riscuri, precum și la dimensiunea și compoziția bilanțului) sunt ele însele funcții ale unor niveluri fluctuante ale ratei dobânzii.

Instituțiile trebuie să evalueze expunerile în fiecare monedă în care au poziții. Pentru expunerile semnificative într - o monedă, scenariile de șoc privind rata dobânzii trebuie efectuate pe monede și trebuie să fie în concordanță cu caracteristicile economice care stau la baza lor. În cadrul sistemului de măsurare internă (IMS) a IRRBB, trebuie să se ia în considerare scenarii de șoc privind rata dobânzii efectuate pe monede, cel puțin pentru fiecare monedă în care activele sau datoriile denominate într - o monedă reprezintă 5 % sau mai mult din totalul activelor (cu excepția activelor corporale) sau datoriilor financiare din afara portofoliului de tranzacționare, ori mai puțin de 5 %, dacă suma activelor sau a datoriilor incluse în calcul este mai mică de 90 % din totalul activelor (cu excepția activelor corporale) sau datoriilor financiare din afara portofoliului de tranzacționare. Instituțiile trebuie să includă în sistemele lor de măsurare internă metode de agregare a IRRBB între diferitele monede. În cazul în care instituțiile folosesc ipoteze privind dependențele dintre ratele dobânzii în monede diferite, trebuie să aibă nivelul necesar de competență și complexitate în acest sens. Instituțiile trebuie să ia în considerare impactul ipotezelor privind dependențele dintre ratele dobânzii în monede diferite.

Când aleg scenarii de șoc privind rata dobânzii, instituțiile trebuie să ia în considerare următoarele:

• (a) că propriile scenarii de șoc privind rata dobânzii, dezvoltate la nivel intern, sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea activităților lor, precum și cu profilul de risc al acestora, ținând seama de schimbările bruște și progresive paralele și neparalele, precum și de schimbările intervenite în curbele de randament. scenariile trebuie să se bazeze pe variațiile istorice și pe comportamentul ratelor dobânzii, precum și pe simulări ale ratelor dobânzii viitoare;
• (b) scenariile privind rata dobânzii care reflectă modificările intervenite în relațiile dintre ratele de piață - cheie pentru abordarea riscului de bază;
• (c) scenariile de șoc privind rata dobânzii recomandate, menționate la articolul 98 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE;
• (d) orice scenarii de șoc suplimentare privind rata dobânzii impuse de autoritățile de supraveghere;
• (e) că valabilitatea ipotezelor privind diversificarea este subliniată în mod adecvat și
• (f) în mediile cu rată mică a dobânzii, instituțiile trebuie să aibă în vedere scenarii de rate negative ale dobânzii și posibilitatea de efecte asimetrice ale ratelor negative ale dobânzii asupra instrumentelor lor sensibile la rata dobânzii.

Rezultatele scenariilor de șoc trebuie să contribuie la luarea deciziilor la nivelul de conducere corespunzător. Printre acestea se numără deciziile strategice sau comerciale, alocarea capitalului intern și deciziile de gestionare a riscurilor de către organul de conducere sau de delegații acestuia. Rezultatele trebuie luate în considerare și la stabilirea și evaluarea politicilor și limitelor pentru IRRBB. 4.3.4 Scenarii de criză privind rata dobânzii

Simularea situațiilor de criză pentru IRRBB trebuie avută în vedere în ICAAP în cazul în care instituțiile trebuie să efectueze simulări de criză riguroase și anticipative care să identifice posibilele consecințe negative ale modificărilor severe ale condițiilor de piață asupra capitalului lor sau asupra măsurilor venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață. În scopul simulărilor de criză privind IRRBB, instituțiile trebuie să includă modificările comportamentului bazei lor de clienți. Simulările de criză pentru IRRBB trebuie integrate în cadrul general de simulări de criză al instituțiilor, inclusiv simulări de criză în sens invers, și trebuie să fie proporționale cu natura, mărimea și complexitatea lor, precum și cu activitățile economice și profilul general de risc.

Simularea situațiilor de criză pentru IRRBB trebuie efectuată regulat, cel puțin anual și mai frecvent în perioade de volatilitate crescută a ratei dobânzii și de creștere a nivelurilor IRRBB.

Cadrul de simulări de criză pentru IRRBB trebuie să includă obiective clar definite, scenarii concepute pentru activitățile și riscurile instituției, ipoteze bine documentate și metodologii solide.

În simulările de criză la nivelul întreprinderii, trebuie calculată interacțiunea IRRBB cu alte categorii de risc (riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de piață), precum și orice efecte secundare semnificative.

Instituțiile trebuie să efectueze simulări de criză în sens invers pentru a (i) identifica scenariile privind ratele dobânzii care pot amenința sever capitalul, valoarea economică și măsurile venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață ale unei instituții; și (ii) a identifica vulnerabilitățile asociate strategiilor de acoperire a riscurilor și eventualele reacții comportamentale ale clienților săi.

În scopul evaluării IRRBB, la testarea vulnerabilităților în situații de criză, instituțiile trebuie să utilizeze schimbări și modificări mai mari și mai extreme și modificări ale ratelor dobânzii decât cele utilizate pentru gestionarea curentă, incluzând cel puțin următoarele:

• a) Schimbări semnificative ale relației dintre ratele de piață - cheie (risc de bază);
• b) Schimbări bruște și semnificative ale curbei randamentului (paralele și neparalele);
• c) Clasificări ale ipotezelor - cheie despre comportamentul claselor de active și datorii;
• d) Schimbările produse în ipotezele de corelare a ratelor de referință ale dobânzii;
• e) Schimbările semnificative ale condițiilor pieței și ale macro - condițiilor actuale și schimbările mediului concurențial și economic, precum și posibila lor dezvoltare; și
• f) Scenarii specifice care se referă la modelul economic și profilul specific al instituției.

Rezultatele scenariilor de criză trebuie să contribuie la luarea deciziilor la nivelul de conducere corespunzător. Printre acestea se numără deciziile strategice sau comerciale, alocarea capitalului intern și deciziile de gestionare a riscurilor de către organul de conducere sau de delegații acestuia. Rezultatele trebuie luate în considerare și la stabilirea și evaluarea politicilor și limitelor pentru IRRBB.

În scopul analizei sensibilității în scenarii de criză, instituțiile trebuie să evalueze, în indicatorii valorii lor economice, limitările asociate utilizării unei ipoteze de lichidare și capacitatea instituției de a reflecta riscul de rată a dobânzii pe termen lung.

În cazurile în care instrumentele din bilanț au restricții de reevaluare semnificative (de exemplu, limite minime și maxime), instituțiile trebuie să ia în considerare cu prudență, dacă este semnificativ, efectul pe care l - ar avea reînnoirea instrumentelor respective dacă ar fi înlocuite cu altele cu caracteristici comparabile, fără a ține seama de ipoteza de lichidare. Acest lucru trebuie efectuat pentru un orizont de timp prudent și de modelul de afaceri al băncii.

4.3.5 Ipoteze de măsurare a IRRBB

Atunci când măsoară IRRBB, instituțiile trebuie să înțeleagă pe deplin și să documenteze principalele ipoteze comportamentale și de modelare. Aceste ipoteze trebuie să fie aliniate la strategiile de afaceri și să fie testate în mod regulat. Aceste ipoteze trebuie determinate în mod proporțional și ținând seama în special de pragurile de semnificație stabilite la articolul 7 alineatul (12), articolul 8 alineatul (2), articolul 9 alineatul (4), articolul 11 alineatul ( 3) și la articolul 21 alineatul (1) din standardele tehnice de reglementare prevăzute la articolul 84 alineatul (5) din CRD.

La evaluarea riscului produselor sensibile la rata dobânzii care sunt legate de inflație sau de alți factori de piață, trebuie aplicate ipoteze prudente. Aceste ipoteze se pot baza, de exemplu, pe actuala/ultima valoare observată, pe previziunile unui institut de cercetare economică reputat sau pe alte practici de piață general acceptate (în cazul inflației: curbele anticipative de anticipare a inflației, de exemplu).

La măsurarea IRRBB, obligațiile de pensii și activele din planul de pensii trebuie incluse, cu excepția cazului în care riscul ratei dobânzii este reflectat în altă măsură de risc.

În ceea ce privește diferitele măsuri ale IRRBB, după caz, instituțiile trebuie să ia în considerare ipotezele formulate în scopul cuantificării riscului în ceea ce privește cel puțin următoarele domenii:

• a) Exercitarea opțiunilor pe rata dobânzii (automate sau comportamentale) atât de către instituție, cât și de către clientul său în cadrul unor scenarii specifice de șoc și de criză;
• b) Tratamentul soldurilor și fluxurilor de dobânzi asociate NMD - urilor;
• c) Tratamentul depozitelor la termen cu risc de răscumpărare anticipată;
• d) Tratamentul creditelor cu rată fixă și a angajamentelor de creditare cu rată fixă;
• e) Tratamentul capitalurilor proprii în cadrul măsurilor interne ale valorii economice;
• f) Implicațiile practicilor contabile pentru măsurarea IRRBB și, în special, eficacitatea contabilității de acoperire și
• g) validarea ipotezelor privind diversificarea.

Întrucât condițiile de piață, mediile competitive și strategiile se schimbă în timp, instituțiile trebuie să evalueze ipotezele semnificative de măsurare cel puțin o dată pe an și mai frecvent în condiții de piață care se schimbă rapid.

• a) Ipoteze comportamentale pentru conturi ale clienților cu opționalitate încorporată pentru client în scopul IRRBB

La evaluarea implicațiilor opționalității, instituțiile trebuie să ia în considerare:

• (a) Impactul potențial asupra ritmurilor actuale și viitoare de rambursare anticipată a creditelor, care decurge din scenariul privind rata dobânzii, mediul economic subiacent și caracteristicile contractuale. Instituțiile trebuie să ia în considerare diferitele dimensiuni care influențează opțiunile comportamentale integrate.
• (b) Elasticitatea ajustării ratelor produselor la fluctuațiile ratelor dobânzii de pe piață.
• (c) Migrarea soldurilor între tipuri de produse ca urmare a schimbărilor produse la nivelul caracteristicilor, termenilor și condițiilor acestora.

Instituțiile trebuie să dispună de politici care să reglementeze stabilirea și evaluarea periodică a ipotezelor - cheie pentru tratamentul elementelor bilanțiere și extrabilanțiere care au încorporate opțiuni în cadrul lor de risc al ratei dobânzii. Asta înseamnă că instituțiile trebuie:

• (a) sidentifice toate produsele și elementele semnificative supuse opțiunilor încorporate, care pot afecta fie rata dobânzii aplicată, fie data reevaluării comportamentale (spre deosebire de data scadenței contractuale) a soldurilor relevante;
• (b) să dispună de strategii adecvate de stabilire a prețurilor și de atenuare a riscurilor (de exemplu, utilizarea instrumentelor derivate) pentru a gestiona impactul opționalității din cadrul apetitului la risc, ceea ce poate include penalități pentru răscumpărarea anticipată imputabile clientului drept compensație pentru eventualele costuri de întrerupere (dacă este permis);
• (c) să se asigure că modelarea principalelor ipoteze comportamentale se justifică în raport cu datele istorice subiacente și se bazează pe ipoteze prudente;
• (d) să poată demonstra că dispun de o modelare precisă (testări ex - post în comparație cu experiența);
• (e) să asigure o documentare adecvată a ipotezelor în cadrul politicilor și procedurilor lor și să dispună de un proces pentru asigurarea revizuirii acestora;
• (f) să înțeleagă sensibilitatea rezultatelor măsurării riscului instituției la aceste ipoteze, inclusiv să desfășoare simulări de criză ale ipotezelor și să țină cont de rezultatele acestor simulări în deciziile privind alocarea capitalului intern și
• (g) să efectueze validarea internă regulată a acestor ipoteze pentru a le verifica stabilitatea în timp și a le ajusta, dacă este necesar.

Depozitele fără scadență ale clienților financiari nu trebuie să facă obiectul modelării comportamentale, cu excepția cazului în care sunt depozite operaționale definite la articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul delegat privind cerința de acoperire a necesarului de lichiditate.

Cu excepția economiilor reglementate prevăzute la articolul 428f alineatul (2) litera (a) din CRR, dar fără a se limita la partea centralizată și cu excepția constrângerilor economice sau fiscale semnificative în cazul retragerii, data presupusă a reevaluării comportamentale pentru depozitele de retail și depozitele wholesale ale clienților nefinanciari și pentru depozitele operaționale menționate la punctul 110, fără nicio dată de reevaluare specifică (depozite la vedere), trebuie limitată la o dată de reevaluare ponderată maximă de 5 ani. Limita de 5 ani se aplică valorii totale (mai exact, de bază și auxiliară) a portofoliului agregat al acelor depozite și separat pentru fiecare monedă.

Atunci când emit ipoteze comportamentale în legătură cu conturi fără date specifice de reevaluare în scopul gestionării riscului de rată a dobânzii, instituțiile trebuie:

• (a) Să poată identifica soldurile „de bază”, adică depozitele care sunt stabile și nu sunt susceptibile de reevaluare, chiar și în condiții de fluctuații semnificative ale ratei dobânzii, și/sau alte depozite a căror elasticitate limitată la fluctuații ale ratei dobânzii ar putea fi modelată de bănci.
• (b) Ipotezele de modelare pentru aceste depozite trebuie să reflecte caracteristicile deponenților (de exemplu, retail/wholesale) și caracteristicile contului (de exemplu, tranzacționale/netranzacționale). În continuare este dată o descriere la nivel înalt a categoriilor de mai sus:
• i. Depozitele tranzacționale de retail includ depozite nepurtătoare de dobândă și alte conturi de retail a căror componentă de remunerare nu este relevantă în decizia clientului de a păstra bani în cont.
• ii. Depozitele netranzacționale de retail includ conturi de retail (inclusiv cele reglementate), a căror componentă de remunerare este relevantă în decizia clientului de a păstra bani în cont.
• iii. Depozitele wholesale includ conturile entităților corporative și ale altor clienți interbancari, cu excepția conturilor interbancare sau a altor clienți care prezintă o sensibilitate totală la preț.
• (c) Să evalueze o posibilă migrare între depozite fără date specifice de reevaluare și alte depozite care ar putea modifica, în diferite scenarii privind rata dobânzii, principalele ipoteze de modelare a comportamentului.
• (d) Să aibă în vedere eventualele constrângeri privind reevaluarea depozitelor de retail în medii cu rata dobânzii mică sau negativă și efectul acestor constrângeri asupra stabilității depozitelor în diferite scenarii privind rata dobânzii.
• (e) Să se asigure că ipotezele emise în legătură cu declinul soldurilor de bază și altor solduri modelate sunt prudente și adecvate când se pun în balanță beneficiile pentru venitul net din dobânzi în raport cu riscul suplimentar asociat valorii economice care decurge din blocarea într - o rentabilitate viitoare a ratei dobânzii aferente activelor finanțate de aceste solduri, și eventuale venituri nerealizate într - un mediu cu rata dobânzii în creștere.
• (f) Subliniind importanța metodelor statistice sau cantitative pentru a stabili datele de reevaluare comportamentală și profilul fluxului de trezorerie al NMD, stabilirea unor ipoteze de modelare adecvate pentru NMD - uri ar putea necesita (și anume, într - o perspectivă anticipativă) contribuția complementară a diferiților experți în cadrul unei instituții (de exemplu, departamentul de gestionare și control al riscurilor, departamentul de vânzări și trezoreria).
• (g) Să asigure documentarea adecvată a acestor ipoteze în politici și proceduri și să dispună de un proces pentru asigurarea evaluării lor.
• (h) Să înțeleagă impactul ipotezelor asupra rezultatelor sistemelor alese de măsurare a riscului și asupra deciziilor de alocare a capitalului intern a instituției, inclusiv prin calcularea periodică de analize ale sensibilității asupra parametrilor - cheie (de exemplu, procentul și scadența soldurilor de bază ale conturilor și rata de transfer) și măsurile care utilizează termeni contractuali, nu ipoteze comportamentale, pentru a izola impactul ipotezelor asupra diferitelor măsuri ale IRRBB.
• (i) Să efectueze simulări de criză pentru a înțelege sensibilitatea metodelor alese de măsurare a riscurilor la variațiile ipotezelor cheie, ținând cont de rezultatele acestor simulări în deciziile de alocare a capitalului intern.