4.2 Identificarea și gestionarea IRRBB

Instituțiile trebuie să ia în considerare toate instrumentele sensibile la rata dobânzii din portofoliul bancar în contextul evaluării și gestionării expunerilor la IRRBB, inclusiv activele, pasivele, instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii, instrumentele financiare derivate care nu depind de rata dobânzii și alte elemente extrabilanțiere (cum ar fi angajamentele de creditare).

Instituțiile trebuie să considere expunerile neperformante⁶ (nete de provizioane) drept instrumente sensibile la rata dobânzii, care reflectă fluxurile de trezorerie preconizate și momentul acestora.

⁶ Expunerile neperformante, așa cum sunt definite în anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei.

Fără a aduce atingere punctului 10, trebuie inclusă activitatea cu portofoliu de tranzacționare redus, definită la articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția cazului în care riscul său de rată a dobânzii este reflectat în altă metodă de măsurare a riscului.

4.2.2 Identificarea, calcularea și alocarea capitalului în sensul IRRBB

Atunci când evaluează sumele, tipurile și distribuirile de capital intern în temeiul articolului 73 din Directiva 2013/36/UE, instituțiile trebuie să bazeze contribuția IRRBB la evaluarea globală a capitalului intern pe rezultatele sistemelor interne de măsurare ale instituției, luând în considerare principalele ipoteze și limite de risc. Nivelul general al capitalului trebuie să fie proporțional atât cu nivelul de risc măsurat actual al instituției (inclusiv pentru IRRBB), cât și cu apetitul la risc al instituției, și să fie documentat în mod corespunzător în raportul său privind procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (raportul ICAAP).

Instituțiile trebuie să demonstreze că respectivul lor capital intern este proporțional cu nivelul IRRBB, luând în considerare impactul asupra capitalului intern al eventualelor modificări ale măsurării viitoare a valorii economice și a venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață ale instituției rezultate din modificările ratelor dobânzii. Instituțiile trebuie să evalueze măsurarea IRRBB în determinarea capitalului lor intern, observând în special că măsurarea IRRBB reflectă riscul într - o manieră complementară (de exemplu, luând în considerare IRRBB dintr - un orizont de timp diferit). Nu se preconizează că instituțiile își vor dubla capitalul intern pentru măsurarea EV și a venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață, însă metodologia de alocare a capitalului intern trebuie să ia în considerare ambele metode de măsurare a IRRBB și să evalueze în mod explicit impactul lor potențial asupra capitalului intern.

În cadrul analizei ICAAP proprii a valorii capitalului intern necesar pentru IRRBB, instituțiile trebuie să aibă în vedere:

• (a) capitalul intern deținut pentru riscuri asupra valorii economice, care pot decurge din modificări nefavorabile ale ratelor dobânzii și
• (b) nevoile de capital intern determinate de impactul modificărilor ratei asupra capacității de venit net din dobânzi plus modificările valorii de piață viitoare și implicațiile rezultante pentru nivelurile excedentelor de capital intern.

Instituțiile nu trebuie să se bazeze doar pe evaluările de supraveghere ale adecvării capitalului pentru IRRBB sau pe rezultatul testului pentru detectarea valorilor extreme, ci trebuie să elaboreze și să aplice propriile metodologii de alocare a capitalurilor, pe baza apetitului lor la risc, a nivelului de risc și a politicilor de gestionare a riscurilor. Pentru a determina nivelul adecvat de capital, instituțiile trebuie să ia în considerare atât valoarea, cât și calitatea capitalului necesar.

În evaluările adecvării capitalului pentru IRRBB trebuie ținut cont de următoarele:

• (a) dimensiunea și scadența limitelor interne ale expunerilor la IRRBB și dacă aceste limite sunt atinse la momentul calculării capitalului;
• (b) costul preconizat al acoperirii pozițiilor deschise care sunt prevăzute a profita de așteptările interne ale nivelului viitor al ratelor dobânzii;
• (c) sensibilitatea măsurilor interne ale IRRBB la ipotezele de modelare principale sau imperfecte;
• (d) impactul scenariilor de șoc și de criză asupra pozițiilor evaluate cu diferiți indici ai ratei dobânzii (riscul de bază);
• (e) impactul pozițiilor necorelate în monede diferite asupra valorii economice și venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață;
• (f) impactul pierderilor și al câștigurilor integrate;
• (g) distribuția capitalului în raport cu riscurile între entitățile juridice incluse în perimetrul de consolidare prudențial al grupului, în plus față de adecvarea capitalului global pe bază consolidată;
• (h) factorii determinanți ai riscului subiacent și
• (i) circumstanțele în care se poate materializa riscul.

Rezultatele adecvării capitalului pentru IRRBB trebuie luate în considerare în ICAAP al unei instituții, până la etapa de evaluare a capitalului asociat liniilor de activitate.

Pentru a calibra valoarea capitalului intern care trebuie deținut pentru IRRBB, instituțiile trebuie să utilizeze sisteme de măsurare și o serie de scenarii de șoc și de criză privind rata dobânzii, care să fie adaptate profilului de risc al instituției pentru a cuantifica o posibilă amploare a oricăror efecte ale IRRBB în condiții nefavorabile.

Instituțiile care operează modele de capital intern trebuie să se asigure că alocarea de capital intern pentru IRRBB este luată în considerare în mod corespunzător în alocarea globală a capitalului intern și că orice ipoteze privind diversificarea sunt documentate, iar fiabilitatea și stabilitatea acestora sunt verificate pe baza datelor istorice corespunzătoare pentru instituția individuală și piețele pe care își desfășoară activitatea. Costurile asociate capitalului intern pot fi alocate din nou pentru unități operaționale și pentru produse pentru a asigura înțelegerea corectă a costurilor totale ale unităților operaționale sau ale produselor aferente de către persoanele responsabile pentru gestionarea lor.

Atunci când analizează dacă să se procedeze la o alocare de capital intern în ceea ce privește IRRBB pentru măsurarea venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață, instituțiile trebuie să ia în considerare următoarele:

• (a) importanța relativă a venitului net din dobânzi în venitul net total și, prin urmare, impactul variațiilor semnificative ale venitului net din dobânzi de la an la an;
• (b) nivelurile actuale ale venitului net din dobânzi realizabile în diferite scenarii (mai exact, măsura în care marjele sunt suficient de mari pentru a absorbi volatilitatea asociată pozițiilor pe rata dobânzii și modificărilor costurilor datoriilor);
• (c) eventualitatea unor pierderi efective în condiții de criză sau ca urmare a schimbărilor lente ale condițiilor de piață, de exemplu, în cazul în care ar putea deveni necesar să se lichideze poziții care sunt prevăzute ca investiție pe termen lung pentru stabilizarea măsurării venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață;
• (d) importanța relativă a instrumentelor sensibile la rata dobânzii (inclusiv instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii) din afara portofoliului de tranzacționare, cu posibile efecte reflectate fie în contul de profit și pierderi, fie direct în capitalurile proprii (de exemplu, prin alte elemente ale rezultatului global) și
• (e) fluctuația măsurării venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață, soliditatea și stabilitatea fluxului de măsurare a venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață, precum și nivelul veniturilor necesare pentru a genera și a menține operațiunile comerciale la un nivel normal. Instituțiile cu un nivel ridicat al IRRBB, care ar putea duce, într - o serie plauzibilă de scenarii de piață, la pierderi, la reducerea distribuției normale a dividendelor sau la scăderea operațiunilor economice, trebuie să garanteze că dispun de suficient capital pentru a face față impactului negativ al acestor scenarii.

Instituțiile trebuie să aibă în vedere ajustări ale amortizorului de capital intern în cazul în care rezultatele simulărilor lor de criză evidențiază o eventuală măsurare redusă a venitului net din dobânzi plus modificările valorii de piață (și, prin urmare, o capacitate redusă de generare a capitalului) în scenarii de criză.

4.2.3 Strategia de guvernanță privind IRRBB

Strategia instituției privind IRRBB, inclusiv apetitul la risc pentru IRRBB și diminuarea IRRBB, trebuie să facă parte din strategia globală, în special obiectivele strategice și obiectivele privind riscul pe care organul de conducere trebuie să le aprobe astfel cum este prevăzut la paragraful 2 litera (a) din articolul 88 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.

Apetitul la risc al instituției pentru IRRBB trebuie exprimat în funcție de impactul acceptabil al ratelor dobânzii fluctuante asupra ambelor metode de măsurare a IRRBB și trebuie să se reflecte în limite. Instituțiile cu expuneri semnificative la riscul de discrepanță, riscul de bază sau riscul de opțiune trebuie să - și stabilească apetitul la risc în raport cu fiecare dintre aceste subtipuri de riscuri semnificative ale IRRBB.

Strategia globală privind IRRBB trebuie să includă, de asemenea, decizia privind măsura în care modelul de afaceri se bazează pe generarea de venit net din dobânzi prin „dominarea curbei randamentului”, și anume, finanțarea activelor cu o perioadă de reevaluare comparativ lungă cu datorii având o perioadă de reevaluare comparativ scurtă. În cazul în care modelul de afaceri depinde în mare măsură de această sursă de venit net din dobânzi, organul de conducere trebuie să - și explice strategia IRRBB și modul în care intenționează să supraviețuiască unor perioade caracterizate prin curbe ale randamentului plate sau inverse.

Instituțiile trebuie să evalueze în mod corespunzător propunerile de utilizare a unor produse noi sau să se implice în activități noi, în strategii de asumare a riscurilor sau de acoperire împotriva riscurilor, înainte de achiziție sau punere în aplicare pentru a se asigura că s - au identificat resursele necesare pentru a stabili o gestionare solidă și eficace, din punctul de vedere al IRRBB, a produsului sau activității, că activitățile propuse sunt în concordanță cu apetitul general la risc al instituției și că s - au fot stabilit procedurile de identificare, măsurare, monitorizare și controlare a riscurilor asociate produsului sau activității propuse. Trebuie să se garanteze că s - au bine înțeles caracteristicile IRRBB ale acestor noi produse și activități.

Instituțiile care utilizează instrumente derivate pentru diminuarea expunerilor la IRRBB trebuie să dețină cunoștințele și expertiza necesară în acest sens. Fiecare instituție trebuie să demonstreze că înțelege consecințele acoperirii cu instrumente derivate pe rata dobânzii.

Instituțiile care utilizează modele de comportament al clienților ca date de intrare pentru măsurarea IRRBB în cazul lor trebuie să dispună de cunoștințele și expertiza necesară. Fiecare instituție trebuie să poată demonstra că înțelege consecințele modelării comportamentului bazei lor de clienți.

Atunci când iau decizii cu privire la activități de acoperire, instituțiile trebuie să cunoască efectele politicilor de contabilitate, dar tratamentul contabil nu trebuie să stimuleze abordarea lor de gestionare a riscurilor.

Instituțiile responsabile cu consolidarea trebuie să se asigure că mecanismele și procedurile de guvernanță internă pentru gestionarea IRRBB sunt consecvente și bine integrate la nivel consolidat și subconsolidat.

4.2.4 Cadrul de gestionare a IRRBB și responsabilități

Pentru a avea mecanisme de guvernanță internă în temeiul articolelor 74 și 88 din Directiva 2013/36/UE, instituțiile trebuie să asigure următoarele în legătură cu IRRBB:

• (a) că organul lor de conducere deține responsabilitatea finală pentru supravegherea cadrului de gestionare a IRRBB, a cadrului instituției privind apetitul la risc, și a sumelor, tipurilor și distribuției capitalului intern pentru acoperirea în mod adecvat a riscurilor. Organul de conducere trebuie să stabilească strategia IRRBB globală a instituției și să aprobe politicile și procesele aferente. Cu toate acestea, organul de conducere poate să delege monitorizarea și gestionarea IRRBB personalului de conducere de nivel superior, experților sau unui comitet de gestionare a activelor și datoriilor în condițiile prevăzute detaliat la punctul 42.
• (b) că dispun de un cadru de gestionare a IRRBB, care stabilește responsabilități clare și care constă într - un sistem de limite, politici, procese și controale interne, care includ analize și evaluări periodice independente ale eficacității cadrului.
• (c) că modalitățile, procesele și mecanismele menționate pentru evaluarea IRRBB sunt cuprinzătoare și proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri și activităților instituției.

Organul de conducere trebuie, în mod special, să fie responsabil pentru următoarele:

• (a) Înțelegerea naturii și a nivelului de expunere la IRRBB. Organul de conducere trebuie să se asigure că există orientări clare privind apetitul la risc pentru IRRBB în ceea ce privește strategiile de afaceri ale instituției.
• (b) Stabilirea faptului că sunt luate măsuri adecvate pentru identificarea, măsurarea, monitorizarea și controlarea IRRBB, în concordanță cu strategiile și politicile aprobate. În acest sens, organul de conducere sau delegații acestuia sunt responsabili pentru stabilirea:
• i. limitelor adecvate ale IRRBB, inclusiv definirea procedurilor și aprobărilor specifice necesare pentru excepții, precum și asigurarea respectării acestor limite;
• ii. sistemelor și standardelor pentru măsurarea IRRBB, evaluarea pozițiilor și a performanței, inclusiv a procedurilor pentru actualizarea scenariilor de criză și de șoc și a parametrilor cu privire la rata dobânzii, și a principalelor ipoteze aferente care determină analiza IRRBB a instituției;
• iii. un proces de raportare și de evaluare a IRRBB cuprinzător și
• iv. măsuri de control intern și sisteme informatice de management (MIS) eficace.
• (c) Aprobarea inițiativelor majore de acoperire a riscurilor sau de asumare a riscurilor, înaintea etapei de punere în aplicare. Pozițiile legate de transferurile interne de risc între portofoliul bancar și portofoliul de tranzacționare trebuie documentate corespunzător.
• (d) Supravegherea aprobării, a punerii în aplicare și a evaluării politicilor, procedurilor și limitelor în gestionarea IRRBB. Nivelul și schimbările produse la nivelul expunerii la IRRBB a instituției trebuie prezentate în mod regulat organului de conducere (cel puțin trimestrial).
• (e) Garantarea faptului că validarea metodelor de măsurare a IRRBB și evaluarea riscului de model aferent sunt incluse într - un proces formal de politică ce trebuie evaluat și aprobat de organul de conducere sau delegații acestuia.
• (f) înțelegerea și evaluarea funcționării delegaților săi în ceea ce privește monitorizarea și controlul IRRBB în conformitate cu politicile aprobate de organul de conducere, pe baza unor evaluări periodice ale informațiilor furnizate în timp util și suficient de detaliate.
• (g) Înțelegerea implicațiilor strategiilor IRRBB ale instituției și a posibilelor legături ale acestora cu riscul de piață, de lichiditate, de credit și operațional, fără a solicita tuturor membrilor organului de conducere să fie experți în acest domeniu. Unii dintre membri trebuie să aibă suficiente cunoștințe tehnice pentru a pune sub semnul întrebării și a contesta rapoartele prezentate organului de conducere. Instituția trebuie să stabilească faptul că membrii organului de conducere au responsabilitatea de a se asigura că personalul de conducere de nivel superior are competența de a înțelege IRRBB și că gestionarea IRRBB este asigurată cu resurse suficiente.

Instituțiile trebuie să dispună de mecanisme și proceduri de delegare pentru orice delegare de către organul de conducere a sarcinii de monitorizare sau gestionare a IRRBB, inclusiv, printre altele:

• (a) Persoanele sau comitetele cărora le sunt delegate sarcini ale organului de conducere pentru elaborarea de politici și practici IRRBB, cum ar fi personalul de conducere de nivel superior, experți sau un ALCO, trebuie să fie identificate și să aibă obiective clar stabilite de organul de conducere.
• (b) Organul de conducere trebuie să se asigure că există o separare adecvată a responsabilităților în procesul de gestionare a riscurilor pentru IRRBB. Funcțiile de identificare, măsurare, monitorizare și controlare a IRRBB trebuie să aibă responsabilități clar definite, să fie independente de funcțiile de asumare a riscurilor privind IRRBB și să raporteze expunerile IRRBB direct organului de conducere sau delegaților acestuia.
• (c) Instituția trebuie să se asigure că delegații organului de conducere au linii clare de autoritate asupra unităților responsabile pentru asumarea riscurilor privind IRRBB. Canalul de comunicare pentru transmiterea directivelor delegaților către aceste unități trebuie să fie clar.
• (d) Organul de conducere trebuie să stabilească faptul că structura instituției permite delegaților săi să - și îndeplinească responsabilitățile și facilitează un proces de decizie și o guvernanță eficace. În acest sens, un ALCO sau echivalentul acestuia trebuie să se întrunească regulat, iar componența sa trebuie să reflecte fiecare departament important care are legătură cu IRRBB. Organul de conducere trebuie să încurajeze discuțiile referitoare la procesul de gestionare a IRRBB, atât între membrii și delegații săi, cât și între delegați și alte persoane din cadrul instituției. De asemenea, organul de conducere trebuie să se asigure că prin comunicare regulată între domeniile de gestionare a riscurilor și de planificare strategică se facilitează monitorizarea riscurilor care decurg din activitatea viitoare.

4.2.5 Apetitul la IRRBB și limitele de politică

Instituțiile trebuie să - și exprime apetitul la risc pentru IRRBB sub aspectul riscului pentru măsurarea IRRBB, mai precis:

• (a) Instituțiile trebuie să dețină declarații privind apetitul la risc clar definite, aprobate de organul lor de conducere și puse în aplicare prin intermediul unor cadre cuprinzătoare de apetit la risc, și anume politici și proceduri de limitare și controlare a IRRBB.
• (b) Cadrele lor de apetit la risc trebuie:
• a. să delimiteze competențele delegate, liniile de responsabilitate și răspunderea pentru deciziile de gestionare a IRRBB și
• b. să prezinte instrumentele, strategiile de acoperire împotriva riscurilor și oportunitățile de asumare a riscurilor autorizate pentru IRRBB.
• (c) Atunci când își stabilesc apetitul la risc, instituțiile trebuie să țină cont de riscurile asociate venitului net din dobânzi, care pot decurge ca urmare a tratării contabile a tranzacțiilor din afara portofoliului de tranzacționare. Riscul nu poate fi limitat la veniturile din dobânzi și cheltuielile cu dobânzile: efectele modificărilor ratelor dobânzii asupra valorii de piață a instrumentelor care, în funcție de tratamentul contabil, se reflectă fie în contul de profit și pierderi, fie direct în capitalurile proprii (prin alte elemente ale rezultatului global) trebuie luate în considerare separat. Instituțiile trebuie să țină seama, în special, de impactul în legătură cu opțiuni încorporate în instrumentele cu valoare justă în cadrul unor scenarii de șoc și de criză continue privind rata dobânzii. Instituțiile trebuie, de asemenea, să țină cont de impactul potențial asupra conturilor de profit și pierdere al instrumentelor financiare derivate de acoperire pe rata dobânzii, dacă eficacitatea lor a fost afectată de fluctuațiile ratei dobânzii.

Instituțiile trebuie să aplice limite care să vizeze menținerea expunerilor la IRRBB în concordanță cu apetitul la risc și cu abordarea lor globală pentru măsurarea IRRBB, în special următoarele:

• (a) Trebuie aplicate limite de risc agregate care exprimă în mod clar valoarea IRRBB acceptată de organul de conducere pe bază consolidată și, după caz, la nivelul entităților afiliate individuale.
• (b) Limitele pot fi asociate unor scenarii specifice de fluctuații ale ratelor dobânzii și ale structurilor la termen, cum ar fi creșterea sau scăderea lor sau o modificare a formei curbei randamentului. Variațiile ratei dobânzii utilizate pentru dezvoltarea acestor limite trebuie să reprezinte situații de șoc și de criză suficient de nefavorabile, ținând seama de volatilitatea istorică a ratei dobânzii și de timpul necesar conducerii pentru a reduce respectivele expuneri la risc.
• (c) Limitele de politică trebuie să fie adecvate pentru natura, dimensiunea, complexitatea și adecvarea capitalului instituției, precum și pentru capacitatea sa de a măsura și de a - și gestiona riscurile.
• (d) În funcție de natura activităților și de modelul de afaceri al unei instituții, pot fi identificate, de asemenea, sublimite pentru unități operaționale individuale, portofolii, tipuri de instrumente, instrumente specifice sau subtipuri semnificative de riscuri IRRBB, cum ar fi riscul de discrepanță, riscul de bază și riscul de opțiune.
• (e) Trebuie să existe sisteme care să asigure că pozițiile care depășesc sau sunt susceptibile de a depăși limitele stabilite de organul de conducere sau de delegații acestuia beneficiază de
• o atenție promptă în ceea ce privește gestionarea și sunt escaladate fără întârziere. Trebuie să existe o politică clară în ceea ce privește persoana care va fi informată, modul în care va avea loc comunicarea și măsurile care vor fi luate ca răspuns.
• (f) Raportarea măsurilor de risc la organul de conducere sau la delegații acestuia trebuie să aibă o frecvență cel puțin trimestrială și trebuie să compare expunerea actuală cu limitele de politică.

Trebuie instituit un cadru pentru a monitoriza evoluția strategiilor de acoperire împotriva riscurilor care se bazează pe instrumente precum instrumentele financiare derivate și pentru a controla riscurile asociate marcării la piață în cazul instrumentelor contabilizate la valoarea justă de piață.

4.2.6 Politicile, procesele și măsurile de control privind IRRBB

Politici și procese în materie de riscuri

Controalele interne

Sistemul informatic pentru IRRBB și calitatea datelor

Raportarea internă

Model de guvernanță